Cel mai recent număr al revistei de cultură Familia, aferent lunii februarie, găzduieşte un colocviu provocat de scriitorul Ion Simuţ, profesor universitar la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea, dedicat situaţiei tot mai precare a învăţământului gimnazial din România, cel puţin în ce priveşte predarea şi învăţarea limbii române.
Alarmat de "diminuarea până la reducere a literaturii române în programele şi în manualele din gimnaziu", Ion Simuţ constată că "din păcate, nu se fac adevărate discuţii de conţinut despre învăţământul românesc, iar cei din afara lui, când discută ceva, se opresc la probleme administrative: grupurile sanitare în şcolile rurale, calendarul vacanţelor, meditaţiile plătite în orarul prelungit al claselor primare, buchetele de flori şi micile atenţii pentru cadrele didactice, fondul clasei, meniul pentru comisiile de la bacalaureat, simulările şi alte asemenea aspecte exterioare, importante, fără îndoială, dar nu ating substanţa degenerată a programelor şi a manualelor".
Marea problemă a învăţământului românesc, la toate nivelurile, nu doar în gimnaziu, este, însă, "scăderea dramatică a exigenţelor, până la anularea lor completă", spune Ion Simuţ, explicitând că "această scădere a exigenţelor se vede şi din felul în care sunt redactate programele şi manualele în gimnaziu", deoarece deviza şi scopul însuşi al învăţământului a devenit "să le cerem elevilor cât mai puţin posibil şi să-i examinăm formal!".
Într-un articol intitulat "Sensul schimbării" şi dedicat efectelor reformei curriculare din gimnaziu asupra receptării literaturii române în şcoală, Ion Simuţ constată că "învăţământul românesc suferă de reformită, este sleit de reforme structurale, administrative, curriculare", deşi "i-ar prinde mai bine o restauraţie decât o nouă reformă, o restauraţie totalizatoare a ceea ce a fost bun până acum", deoarece aceste aşa-zise reforme au făcut, pur şi simplu, ca "un elev de gimnaziu de azi să nu mai fie capabil să înveţe ceea ce un elev de gimnaziu învăţa acum 10, 20, 30 sau 50 de ani".
Cauza este "intersectarea" superficialităţii autohtone cu superficialitatea europeană, spune autorul (avertizând că nu este, câtuşi de puţin, antieuropean!), sub pretextul că şcoala trebuie să ţină cont de evoluţia societăţii, resposabilii din învăţământ transformând, pur şi simplu, predarea şi învăţăarea limbii şi literaturii române în "comunicare", fără însă a da o şansă tocmai comunicării avizate, educate.
Practic, trăim în "epoca despărţirii învăţământului de cultură, urmează despărţirea învăţământului de şcoală", concluzionează scriitorul şi profesorul Simuţ, făcând un apel, patetic, dar necesar, către mai-marii învăţământului românesc: "Opriţi marginalizarea limbii române în gimnaziu! Opriţi predarea limbii române în gimnaziu după principiul învăţării unei limbi străine!".
În recentul număr al Familiei, la colocviul propus de Ion Simuţ contribuie cu texte pe aceeaşi temă şi conf. univ. Mina-Maria Rusu, inspector general în Ministerul Educaţiei ("Noile programe de limba şi literatura română pentru gimnaziu în contextul european"), conf. univ. Adela Bradea, de la Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic din cadrul Universităţii orădene ("Literatura română în sistemul unei educaţii adaptate cerinţelor de azi") şi Diana Popa, inspector de limba şi literatura română la IŞJ Bihor ("Centrul orei de limba şi literatura română: textul literar").
Colocviul pe această temă va continua şi în numărul 3/2019 al revistei Familia, programat pentru luna martie.