În liniştea plăcută a pădurii se auziră loviturile întrerupte ale unei ciocănitoare. Era semnalul şedinţei care avea să urmeze. Animalele din pădure se sfătuiră să se întâlnească în poiana de lângă râu.
Primul care luă cuvântul era un mistreţ, care se plânse că spaţiul lui de joacă e tot mai mic, iar vara îi este tot mai cald, pentru că s-au rărit copacii şi nu are destulă umbră. Un lup îl aprobă cu înverşunare, că intimitatea îi este tot mai des încălcată. Ursul mormăi şi el în rând cu ceilalţi, dar o vulpe mai şireată luă frâiele discuţiei în lăbuţe:
- Stimaţii mei tovarăşi, problemele noastre s-ar rezolva mai uşor dacă am discuta cu cei care ne-au adus în această situaţie.
- Cum vrei să faci lucrul acesta? întrebă o veveriţă.
- Trimitem un pui de căprioară la şcoala din sat. Mihăiţă, băiatul care are grijă de caprele sătenilor, va şti ce trebuie să facă dacă îl va vedea.
Puiul de căprioară ajunse în sat exact când Mihăiţă ieşi de la şcoală.
- Puiuţ, cât mă bucur să te revăd! exclamă Mihăiţă.
- Am nevoie de ajutorul tău. Adună toţi sătenii în curtea şcolii, spune-le că avem nevoie de pădure, pentru că ea este casa noastră.
Mihăiţă nu stătu mult pe gânduri şi anunţă în sat şedinţa de urgenţă. Alături de puiuţul de căprioară, Mihăiţă îşi începu discursul:
- Dragi consăteni, v-am adunat astăzi aici pentru a vă arăta că nu este necesar să tăiaţi copacii sănătoşi din pădure. Ştim că lemnul e bun la obţinerea hârtiei pentru caietele noastre, dar noi am învăţat la şcoală că pădurea poate fi salvată şi cu ajutorul nostru, reciclând caietele folosite şi hârtia care nu ne mai trebuie.
Sătenii au fost bucuroşi să afle că în urma reciclării hârtiei puteau fi salvaţi o mulţime de copaci. Iar Mihăiţă era tare fericit că a putut să fie de ajutor atât animalelor, cât şi mediului înconjurător.
Gangoş Ştefania
Clasa a IV-a F, Şcoala Gimnazială nr. 11
Învăţătoare Gal Hajnalka
(compunere realizată în cadrul concursului naţional ECOlimpiada Elevilor)