Şeful Direcţiei pentru Cultură Bihor, Lucian Silaghi: "Oradea se redescoperă"

Aflat la cârma instituţiei care veghează ca patrimoniul cultural al Oradiei şi al Bihorului să se conserve măcar, dacă nu să se şi îmbogăţească, Lucian Silaghi spune că este mândru de ceea ce se întâmplă în ultimii ani în urbea de pe Crişul Repede: clădirile îşi recapătă frumuseţea, iar cetăţenii redescoperă istoria oraşului.

Catalogând orădenii ca fiind exigenţi când vine vorba de cultură, Silaghi spune că ştachetele trebuie ţinute sus de artişti, în aşa fel încât sălile de spectacole să fie pline. Dar în acelaşi timp le recomandă orădenilor să renunţe la cârcoteala în privinţa proiectelor ce ţin de cultura şi patrimoniul oraşului...

Bogăţia oraşului

- Dacă e să facem un "inventar", care e patrimoniul cultural al Oradiei şi al Bihorului?

- Lista monumentelor istorice are pentru Bihor 435 de poziţii: 170 sunt situri arheologice, aşezări, necropole sau fortificaţii, 233 imobile civile sau ecleziastice, 30 monumente, statui sau morminte ale unor personalităţi, şi două sunt ansamblurile urbane Centrul Istoric al Oradiei şi Oradea II - Staţia CFR Episcopia Bihor. Toate aceste monumente sunt protejate, aşa că orice intervenţie asupra lor necesită avizul Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Bihor. În plus, ar mai trebui clasate între 70-100 de imobile din Oradea, iar noi ne-am propus ca anual să clasăm, adică să introducem pe lista monumentelor istorice, câte 5-6 imobile, întrucât această operaţiune costă, şi nu puţin. Ultimul obiectiv clasat este capela Haşaş, care are în interior o pictură semnată de Corneliu Baba.

- Ce e de făcut cu statuile din Oradea? Cea a lui Mihai Viteazul, de pildă, încalcă mai multe reguli ale heraldicii...

- Privind statuile poţi sesiza starea de spirit a perioadei în care au fost edificate, aşa că fiecare e importantă. Ce mă nemulţumeşte pe mine la statuia lui Mihai Viteazul e aspectul soclului, cu acea impresie de igrasie cauzată de condens. E demn de laudă entuziasmul avut la vremea respectivă de militarii de la Garnizoană care au contribuit la ridicarea ei, dar s-a muncit în stilul heirupist. Menirea noastră este să corectăm lucrurile făcute neprofesionist.

Educaţie prin amenzi

- Cum îi ajută pe cetăţeni înfiinţarea la Oradea a unei Comisii Zonale pentru Monumente Istorice?

- Formalităţile sunt mult reduse pentru cei care doresc să facă modificări la un monument istoric. Un alt avantaj e că membrii Comisiei se vor putea deplasa mai rapid pe teren, pentru a lua cele mai bune decizii. La Comisia de la Cluj se aduna un număr foarte mare de dosare, iar uneori lucrurile se tratau superficial.

- Ce ar trebui făcut cu proprietarii care nu doresc să reabiliteze faţadele clădirilor?

- Niciun orădean nu are motive să nu-şi asume responsabilitatea şi să continue să locuiască în imobile cu faţade degradate, deoarece prin amendarea Legii Udrea, Primăria poate acorda împrumutari proprietarilor pentru a le reabilita. Ce mai avem de făcut? Vă dau exemplul unui monument aproape în colaps: Cazarma Husarilor. După notificări şi amenzi repetate, am declanşat procedura de expropriere a deţinătorului, firma Avinka, iar acum aceasta a comandat un proiect de reabilitare! În concluzie, amenzile sunt soluţia şi în ce priveşte faţadele oraşului.

Public exigent

- Ce-i lipseşte oraşului din punct de vedere cultural? N-am putea avea, de pildă, un festival internaţional prin care să ne facem cunoscuţi?

- În ultima perioadă am sesizat că Oradea se redescoperă, şi asta e minunat. Ne-am redescoperit meridianul zero, Cetatea... Oraşul se va putea remarca prin muzeul Art-Nouveau pe care Primăria îl face în casa Darvas la Roche, Filarmonica ar putea dezvolta un festival internaţional şi chiar intenţionează acest lucru, avem Săptămâna Teatrului Scurt, iar Muzeul are curând a 20-a ediţie a Târgului Meşterilor Populari. Altfel spus, instituţiile există, clădirile instituţiilor de cultură sunt modernizate, public există. Trebuie ţinută ştacheta sus în permanenţă, prin stagiuni cu repertorii exigent alese, fiindcă publicul, care a revenit spectaculos în săli, poţi să-l pierzi foarte uşor. Orădenii sunt extrem de exigenţi. I-aş ruga să fie şi implicaţi în proiectele de dezvoltare şi de redescoperire a oraşului. Nu avem nevoie de oameni care să vadă doar partea goală a paharului!

- Recent, instituţia pe care o conduceţi a lansat un proiect european pentru reabilitarea a două biserici de lemn. Cât de importante sunt aceste monumente?

- În Bihor avem 60 de biserici de lemn, din care 15 de importanţă naţională. Acum vor fi reabilitate Bisericile din Gheghie şi Hotar, cele mai vulnerabile. Astfel de proiecte ne ajută şi să descoperim adevăruri istorice pe care nu le ştiam. Aşa am aflat că Horea, protagonist alături de Cloşca şi Crişan al răscoalei din 1784, s-a ascuns de autorităţi timp de două săptămâni în podul bisericii de lemn din Hotar. Acum, noi şi comunităţile locale putem transmite mai departe această poveste. Din păcate, asemenea biserici sunt tratate ca nişte obiecte casnice care au fost bune odată, dar acum nu mai sunt de folos nimănui...