Prim-comisarul Gărzii de Mediu Bihor, Călin Mocan, l-a acuzat joi, într-o conferinţă de presă, pe directorul Agenţiei pentru Protecţia Mediului Bihor, Ovidiu Dăescu, că a comis o ilegalitate când a emis avizul de mediu pentru închiderea fabricii Alumina, fără să impună un termen pentru ecologizarea haldelor de şlam ale fostei întreprinderi. În răspuns, şeful APM Bihor spune că impunerea unor termene nici nu ţine de competenţa sa, ci de cea a Agenţiei Regionale pentru Protecţia Mediului Cluj Napoca.

Întreg conflictul nu face, însă, decât să scoată la iveală situaţia incertă în care se află ecologizarea fostei întreprindere Alumina, pentru care firma privată care o deţine, Cemtrade, nu-şi asumă răspunderea şi pentru care nici instituţiile statului nu-şi prea bat capul să găsească o soluţie certă.

Istoria unei poluări

În deceniile când fabrica Alumina a funcţionat (din anii '60), pe halde s-a depozitat un amestec solidificat de particule fine ale unor substanţe minerale în suspensie, provenit din instalaţiile de prelucrare a aluminei.

Cele patru halde au trecut în administrarea Cemtrade, firma care a cumpărat Alumina la finele anilor '90, însă fără a se stabili expres cine are responsabilitatea ecologizării munţilor de deşeuri. Practic, acest lucru a fost posibil deoarece două articole ale contractului de vânzare-cumpărare se bat cap în cap. Documentul prevede că "în condiţiile Legii privind protecţia mediului şi în baza principiului "poluatorul plăteşte", cumpărătorul nu preia nicio responsabilitate sau obligaţie de reparare a eventualelor daune produse mediului de către vânzător în cursul derulării activităţii sale". Altfel spus, Alumina, adică statul, ar fi trebuit să ecologizeze haldele. Totuşi, în acelaşi contract se stipulează că "vânzătorul nu este obligat să repare, recupereze sau să cureţe orice teren sau alt activ care face obiectul prezentului contract"..

De la teorie la practică

Atât şeful APM Bihor, cât şi cel al Gărzii de Mediu au declarat de-a lungul anilor că haldele Alumina reprezintă una din cele mai mari surse de poluare din Oradea, întrucât şlamul se inflitrează, alterând solul şi apa, iar vântul ridică pulberile, poluând aerul. Cu toate acestea, niciunul nu a indicat o soluţie.

Prim-comisarul Călin Mocan susţine că Garda de Mediu, adică instituţia pe care o conduce, nu mai are ce să facă. "Ne jucăm de-a şoarecele şi pisica cu această societate Cemtrade, din punct de vedere al ecologizării", a spus Mocan. "Eram director la APM în 2007 când au solicitat aviz de mediu pentru încetarea activităţii. Până în 2009, nu l-am eliberat, pentru că oamenii ăia nu vor să-şi asume nimic", a precizat prim-comisarul, explicând că a refuzat să dea Cemtrade avizul de mediu tocmai fiindcă bănuia că acţionarii acestei societăţi vor închide fabrica fără să ecologizeze haldele.

"Cemtrade a cumpărat fără obligaţii de mediu. Teoretic, are dreptul. Dar, practic, ştii că orice cumperi, cumperi cu bune şi cu rele", susţine Mocan, sugerând astfel că, în ciuda ambiguităţii contractului, Cemtrade ar trebui să cureţe haldele de şlam.

Să rezolve Primăria!

În acest context, şeful Gărzii de Mediu a criticat atitudinea lui directorului APM Bihor care a emis un aviz de închidere a Cemtrade în 27 iulie 2009, impunând conducerii societăţii măsuri strict teoretice de ecologizare, fără niciun termen de executare. "Aşa ceva nu există în legislaţia românească. Mă duc în control la Cemtrade şi ce îi spun, dacă nu are termen de îndeplinire?", întreabă retoric Mocan.

El a prezentat şi soluţia pe care o consideră cea mai potrivită pentru ca orădenii să scape de problema haldelor de şlam, pe modelul aplicat de Primăria Suplacu de Barcău pentru batalul de reziduuri petroliere de la Dolea, provenite de la Rafinărie. Primăria din Suplac a preluat obligaţiile de mediu ale Rafinăriei, pentru că doar primăriile pot accesa fonduri europene pentru decontaminarea unităţilor industriale dezafectate, a spus Mocan. În consecinţă, acesta sugerează ca şi poluarea produsă de-a lungul ultimelor cinci decenii de Alumina-Alor-Cemtrade să fie neutralizată de Primăria Oradea, care ar putea obţine în acest scop fonduri europene.

De la Oradea la Cluj, apoi la Bucureşti

De cealaltă parte, contactat de BIHOREANUL, directorul APM, Ovidiu Dăescu, afirmă că situaţia e diferită de cea pe care o prezintă Mocan. "APM Bihor nu are competenţa să impună termene, întrucât Cemtrade a obţinut acordul de mediu de la Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Cluj Napoca, nu de la Bihor", a declarat Dăescu.

Acesta afirmă că a încercat să găsească o soluţie pentru rezolvarea poluării de la Cemtrade. "La momentul privatizării fostei Alumina în contractul de vânzare-cumpărare trebuia precizat clar cine îşi asumă sarcinile de mediu. Nu s-a făcut acest lucru. Ministerul Dezvoltării mi-a transmis, în scris, că la privatizare s-a urmărit cu precădere interesul cumpărătorului", spune şeful APM, sugerând că acţionarii Cemtrade au fost favorizaţi.

Dăescu susţine că a încercat să afle cine reprezintă statul în această situaţie, dar nu a primit niciun răspuns la demersurile făcute. Potrivit spuselor sale, ARPM Cluj a dat un acord de mediu pentru închidere care prevede obligativitatea ecologizării. Culmea, însă, fără a preciza cui anume îi revine această obligaţie şi nici termenul până la care operaţiunea trebuie făcută. Şeful APM Bihor a mai spus că, ulterior, haldele de şlam ale fostei Alumina au fost declarate oficial ca sit contaminat istoric (adică de o perioadă foarte mare de timp), aflat sub jurisdicţia Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, nici măcar a celei Regionale din Cluj Napoca.