În tot mai multe oraşe din România, printre care şi Oradea, s-a scumpit taxa de ridicare a gunoiului şi, totodată, s-au înmulţit vocile nemulţumiţilor. Locuitorii de la case au început deja să primească contractele noi, ce includ ridicarea selectivă a deşeurilor şi noile tipuri de pubele. Cei de la blocuri vor simţi mai puţin unda de şoc a noilor tarife, fiindcă acolo unde nota de plată se împarte la mai mulţi, diferenţele sunt mai uşor de suportat.
Înainte de a fi nemulţumiţi de această nouă scumpire, ar trebui să înţelegem că ridicarea, transportarea, depozitarea şi reciclarea deşeurilor pe care le producem sunt operaţiuni din ce în ce mai costisitoare. În plus, cred că sunteţi cu toţii conştienţi că producem tot mai multe deşeuri şi pe undeva era normal să ni se ceară mai mulţi bani pentru a fi scăpaţi de ele. Dacă ar fi să plătim după cât poluăm, ar trebui să plătim facturi de 10 ori mai mari.
Ridicarea tarifelor trebuie să ne facă să pricepem că problema deşeurilor este din ce în ce mai gravă, o urgenţă serioasă la nivel mondial şi nicidecum un moft. Deja planeta se sufocă din pricina urmelor pe care traiul omenesc modern le lasă pretutindeni. Viaţa unui ambalaj cumpărat de la magazin şi golit în câteva minute nu se termină atunci când este aruncat la coş. Iar gropile de gunoi nu mai sunt de mult timp soluţii universal valabile.
Prin urmare, soluţiile pentru reciclare trebuie să fie tot mai intens folosite. Reciclarea începe din momentul în care omul aruncă la gunoi ceea ce tocmai a golit. Iar aceasta pare să fie veriga slabă în lanţul luptei cu poluarea. Încă mai văd foarte mulţi oameni care nu sunt capabili să colecteze selectiv nici măcar în 2 containere separate, darămite în 3, 4 sau 5 câte ar fi normal. Această lehamite, combinată cu consumerismul în creştere, generează o ameninţare nu pentru generaţiile viitoare, ci chiar pentru generaţia actuală.
Statisticienii spun că, în lume, mai mult de 1 milion de flacoane de plastic sunt cumpărate în fiecare minut şi că, până în 2050, oceanele vor conţine o cantitate mai mare de plastic decât de peşte. Şocant, nu? Gândul că oceanele sunt departe de România nu trebuie să ne relaxeze, fiindcă ecosistemul reacţionează imediat la schimbări şi afectează viaţa peste tot. Ca o comparaţie, la începutul lui 2020, povestea cu coronavirusul era foarte îndepărtată, undeva prin China, însă în doar câteva luni a ajuns să ne lovească şi pe noi. Vom păţi la fel şi cu poluarea, dacă nu înţelegem.
Ce e de făcut? Să bem mai multă apă de la robinet şi bere din sticlă, nu din PET-uri, să cumpărăm mai multe alimente vrac, să refolosim pe cât posibil ambalajele, să limităm risipa, să avem grijă de natură ca de noi înşine. Iar apoi să aruncăm gunoaiele unde şi cum trebuie, pentru ca ceilalţi din lanţul reciclării să-şi poată face treaba mai eficient. Dumnezeu nu ne poate salva de poluare. Dar noi putem! Aşa că selectaţi, selectaţi, selectaţi şi fiţi atenţi ce cumpăraţi!