Biblioteca Universității din Oradea deține două exemplare ale volumului „Sicriul de aur”, o carte tipărită în anul 1683, la Sebeș, și considerată un monument al limbii și culturii românești din secolul al XVII-lea. Ambele volume sunt incomplete, dar fac parte din fondul valoros de „Colecții speciale” al instituției, a anunțat Universitatea, miercuri, printr-un comunicat de presă.
Cartea a fost realizată de Ioan Zoba din Vinț, protopop, traducător, scriitor și tipograf, unul dintre cărturarii importanți ai epocii. Acesta a fost secretar al Marelui Sobor al Mitropoliei Bălgradului, funcție aflată imediat sub cea de episcop în ierarhia ortodoxă a Transilvaniei, și s-a bucurat de protecția principelui Mihai Apafi I, care l-a înnobilat în anul 1664.
Potrivit unor surse istorice, Ioan Zoba ar fi fost ales chiar mitropolit al Ardealului, însă nu a fost instalat în funcție, deoarece alegerea sa nu a primit validarea autorităților vremii.
O colecție de predici funebre
Volumul poartă titlul complet „Sicriul de aur. Carte de Propovedanie la Morți” și a fost tipărit în noua tipografie din Sebeș, la 17 septembrie 1683, la îndemnul principelui Mihai Apafi I. Lucrarea cuprinde 15 predici funebre rostite de Ioan Zoba la înmormântări și a fost concepută și ca un îndrumar pentru preoții care trebuiau să întocmească asemenea discursuri.
Anton Goția, cel care s-a ocupat de cea de-a doua ediție a cărții, apărută în 1984 la Editura Minerva, arăta că volumul a reprezentat prima lucrare de omiletică funebră din literatura română și a depășit caracterul strict religios, devenind un reper al vechii culturi românești.
Specialiștii consideră că „Sicriul de aur” a fost tipărit în aproximativ 60 de exemplare, dintre care s-ar mai păstra în prezent circa 40. Lucrarea este descrisă drept o „raritate bibliofilă extremă” și este clasificată ca bun al Patrimoniului Cultural Național.
Exemplare ale cărții se mai găsesc în colecțiile Bibliotecii Academiei Române, Bibliotecii Naționale, Bibliotecii Batthyaneum din Alba Iulia, Muzeului Național al Unirii, Muzeului Național Brukenthal, precum și în biblioteci universitare și colecții bisericești din țară.
Valoarea de piață a unui exemplar este estimată la câteva mii de euro, în funcție de starea de conservare. Cele mai valoroase sunt volumele păstrate integral, cu foile introductive, cele 168 de pagini numerotate și legătura originală din lemn îmbrăcat în piele.
Cumpărată în 1968 cu 1.500 de lei
Biblioteca Universității din Oradea deține două exemplare ale lucrării, ambele incomplete. Despre unul dintre acestea se știe că a fost cumpărat în anul 1968, de la Cluj, pentru suma de 1.500 de lei, considerată importantă la vremea respectivă.
„Astfel de cărți dau valoare Bibliotecii Universității din Oradea. Ea se numără printre primele tipărituri românești, fiind o carte de căpătâi pentru începutul limbii române”, a declarat Daniela Bar, șeful Serviciului Achiziție, prelucrare și catalogare.
Cele două volume sunt păstrate, alături de alte cărți rare din fondul „Colecții speciale”, în dulapuri protejate cu sticlă care limitează efectele radiațiilor ultraviolete. Încăperea este climatizată și securizată cu o ușă blindată, în urma unor investiții făcute recent de conducerea Universității.
Biblioteca mai deține și două exemplare ale ediției îngrijite de Anton Goția în 1984. Unul dintre acestea face parte din fondul „Monica Lovinescu - Virgil Ierunca”, constituit din biblioteca celor doi intelectuali ai exilului românesc, volum donat Universității din Oradea.