Comisia de Etică a Universităţii din Oradea a publicat, vineri, raportul final în cazul cercetării profesoarei Simona Cavalu, de la Facultatea de Medicină şi Farmacie, despre care BIHOREANUL a scris că a publicat o carte formată exclusiv din pasaje din alte cărţi. Cea mai mare parte a volumului semnat de Cavalu e copiată dintr-o carte publicată cu zece ani înainte de englezul Martin Hollins, aşa cum, de altfel, şi profesoara a recunoscut în discuţia purtată cu reporterul.
Cercetarea declanşată de Comisie în urma publicării articolului n-a dus, însă, nicăieri. După mai bine de o lună de cercetări, în final, Comisia susţine că "nu se poate confirma în mod clar şi indubitabil acuzaţia de plagiat adusă d-nei prof.dr. Simona Cavalu". Concluzia a fost trasă de Comisie în urma faptului că specialiştii solicitaţi să spună dacă profesoara a plagiat sau nu n-au avut acces la cartea lui Hollins.
Conform raportului Comisiei, Cavalu a pus la dispoziţia specialiştilor cartea sa, însă volumul semnat de Hollins nu a fost găsit la Biblioteca Universităţii. La solicitarea Comisiei, BIHOREANUL a indicat pagina de internet unde cartea poate fi consultată online, sursă ce a fost folosită şi în documentarea articolului, precum şi mai multe site-uri de unde volumul original al lui Hollins putea fi comandat contra cost.
Aceste informaţii au fost puse şi la dispoziţia celor 5 experţi la care a apelat Comisia de Etică, adică cadre didactice universitare cu competenţe recunoscute în domeniul tratat de cărţile respective, mai precis biofizică. Din cei 5, unul a precizat că nu se consideră competent în a face o analiză de acest tip, iar ceilalţi patru au semnalat că nu li s-a pus la dispoziţie cartea tipărită a lui Hollins, dar şi că nu au putut consulta cartea în varianta electronică, deoarece site-ul indicate nu le-ar fi afişat cartea dorită.
Astfel, fiecare specialist a concluzionat că "pe baza materialelor avute la dispoziţie, nu se poate confirma acuzaţia adusă".
Totodată, Comisia de Etică consemnează şi apărarea formulată de Cavalu, şi anume că volumul incriminat "nu este rezultatul unei cercetări propriu zise şi exclusive a autorilor, ci este un suport de curs pentru studenţii străini", fără să explice, însă, de ce, dacă dorea să publice doar un suport de curs, a înregistrat cartea cu ISBN, adică codul internaţional de identificare specific cărţilor.
Cavalu mai precizează, în apărarea formulată în faţa Comisiei de Etică, şi că legea privind drepturile de autor îi permite să "transforme o operă, fără consimţământul autorului şi fără plata unei remuneraţii (...) dacă rezultatul transformării este o prezentare rezumativă a operelor în scop didactic, cu menţionarea autorului". Profesoara nu precizează, însă, că nu a "transformat" o operă, ci a copiat-o la virgulă, dar nici că n-a făcut citarea decât într-o manieră evazivă, la finalul cărţii.
În raport, Comisia nu precizează, însă, de ce nu a făcut niciun demers pentru a cumpăra cartea originală, dat fiind că acest aspect s-a dovedit a fi piedica cea mai mare în analiza cazului.