Mişcarea sindicală din România a ajuns aproape inexistentă. Cu lideri implicaţi politic ori interesaţi doar de propria bunăstare, sindicatele au încetat să fie o forţă, iar Sindicatul Liber din Învăţământ Bihor nu face nici el excepţie, chiar dacă are un număr impresionant de membri: aproape 8.000 de cadre didactice şi alţi angajaţi din şcoli şi grădiniţe.

Mai nou, aceştia se plâng tot mai sonor că, în total dispreţ faţă de ei, preşedintele Ioan Ţenţ ţine la secret veniturile şi cheltuielile SLI, lefurile celor 14 angajaţi şi, mai ales, casele din Eforie Nord şi Sovata unde sindicaliştii şi-ar putea petrece vacanţele pe bani mărunţi. Chiar dacă Ţenţ neagă, realitatea îl contrazice...

Buget la secret

„Ale cui drepturi le apără SLI Bihor? Cred că doar ale conducerii”, s-a plâns BIHOREANULUI un profesor, lider de sindicat într-o şcoală din Oradea. Culmea, deşi prin definiţie sindicaliştii ar trebui să-şi urle nemulţumirile, omul preferă să rămână anonim, ca să nu fie luat în colimator de şefi. „Am vrut să discut aceste aspecte şi la Sindicat, dar la sediu găsim doar secretara, iar colegiile judeţene ale liderilor de sindicat se ţin şi nu prea”, zice profesorul. Conform statutului SLI, colegiile judeţene, adică întâlnirile liderilor de sindicat din şcoli şi grădiniţe, ar trebui să aibă loc trimestrial, dar în 2017, cum demonstrează inclusiv convocatoarele de pe site-ul sindicatului, s-au ţinut o singură dată.

Cea dintâi nemulţumire a sindicalistului vizează bugetul SLI. Potrivit acestuia, fiecare membru virează lunar către sindicat 1% din salariul de încadrare, dar profesorii habar nu au pe ce se duc banii: dări de seamă nu se fac, iar bugetul de venituri şi cheltuieli e ţinut la secret, nefiind prezentat nici pe site-ul instituţiei. „S-a cerut şi la colegiul judeţean de anul trecut să se prezinte bugetul. Şefii au dat din mâini a lehamite, apoi au spus că ne vor trimite pe email. Dar mail-ul n-a mai venit”, zice dascălul.

Alţi profesori confirmă acuzele. „Niciodată n-am primit aceste informaţii. Plătim, dar în rest nu ştim nimic”, spune Valentin Laslău, lider sindical la Liceul Onisifor Ghibu. „Am cerut evidenţe clare, dar ori nu ni s-a răspuns, ori ne-au tratat cu aroganţă”, declară şi Marcel Paşcalău, de la Colegiul Partenie Cosma. O sfidare făţişă, în condiţiile în care statutul SLI prevede că în Colegiul Judeţean al Liderilor se votează atât bugetul, cât şi execuţia lui.

Lefuri de „boşi”

Tot la secret sunt ţinute şi indemnizaţiile şefilor SLI, începând cu cele ale preşedintelui Ioan Ţenţ, prim-vicepreşedintelui Gheorghe Blaj şi vicepreşedintelui Radu Hora, chit că toţi iau lefuri din banii colegilor. Singurul nevoit să-şi declare veniturile a fost Ţenţ, care până anul trecut a fost prim-vicepreşedinte al FSLI pe ţară, funcţia obligându-l să depună declaraţii de avere şi de interese. Numai că nu le-a pus şi pe site-ul SLI, documentele putând fi găsite doar pe portalul Agenţiei Naţionale de Integritate, unde instituţiile publice şi federaţiile sindicate sunt obligate să le trimită.

Declaraţiile lui Ţenţ explică, de altfel, secretomania: în timp ce grosul profesorimii are lefuri de 2.000-2.500 lei, în 2016 acesta a încasat lunar câte 3.300 lei ca preşedinte SLI. Şi mai mult, mai precis 8.800 lei, a încasat lunar de la FSLI! În schimb, cât câştigă ceilalţi 13 angajaţi ai sindicatului rămâne în continuare un mister.

Sindicaliştii le reproşează liderilor, de asemenea, că ţin la secret şi patrimoniul SLI. „Se aude că sindicatul ar avea case la Eforie, Poiana Braşov şi Sovata. Dar nimeni nu ne-a spus niciodată: haideţi, faceţi cerere, vă puteţi face vacanţele ieftin la mare sau la munte”, reclamă un profesor.

Ocupat la Bucureşti

Chestionat de BIHOREANUL cu privire la aceste detalii, preşedintele Ioan Ţenţ respinge din capul locului că ar fi netransparent. „Am auzit şi eu de solicitările acestea, tocmai de aceea am pregătit un raport şi, la următorul colegiu judeţean, îl voi prezenta”, zice şeful SLI. De ce n-a făcut-o până acum? „N-am putut să mă ocup cum trebuie cât am fost la Bucureşti”, a răspuns Ţenţ, acuzând preocupări mai importante „la centru”. E clar, totuşi, cât i-a păsat de transparenţă, de vreme ce n-a delegat aceste sarcini celorlalţi lideri ai SLI Bihor, care nu erau aşa de „ocupaţi” ca el.

Ţenţ susţine, totuşi, că bugetul sindicatului era accesibil oricărui curios, deoarece, asemenea societăţilor private, sindicatele depun anual bilanţuri contabile: „Pe site-ul Ministerului de Finanţe puteau să vadă ce doreau, că depunem declaraţii fiscale”. Cele mai recente informaţii disponibile aici sunt aferente anului 2016, când SLI Bihor a avut venituri de 1,3 milioane lei şi cheltuieli de 1,1 milioane. Pe ce s-au dus banii, însă, nu se „declară” pe site-ul Finanţelor, ci liderii ar trebui să dea seamă.

A găsit nişte căsuţe...

Despre plângerile privind patrimoniul SLI Bihor, preşedintele susţine că sunt „răutăţi”. „Nu există că n-au ştiut. M-au întrebat?”, zice Ţenţ, din nou fără să explice de ce n-a făcut informări din oficiu. La cererea BIHOREANULUI, a dat totuşi câteva lămuriri: SLI Bihor are un hotel cu 19 camere la Pădurea Neagră, în şantier, o garsonieră la Sovata, „cumpărată tocmai la cererea cadrelor, care au zis că vor să meargă la staţiune la Praid”, şi „mai multe căsuţe vechi” la Eforie Nord, unde sindicaliştii se pot caza cu doar 17,5 lei pe noapte.

Situaţia căsuţelor de la mare este bizară: Ţenţ zice că nu se ştie ale cui sunt, dar că sindicatul le foloseşte! „Sunt nişte căsuţe vechi, din vremea comunismului. Demult, eu le-am făcut gard, ca să le împrejmuiesc, şi de ani de zile le întreţinem şi le administrăm. Vă spun sincer, nu ştiu cine e proprietarul lor. Nu ne-a întrebat nimeni, eu nu am făcut valuri. Dar oamenii ştiu de ele, vara merg zeci de oameni acolo”, spune şeful de sindicat. Pe ce temei sunt încasate taxele de cazare şi ce se întâmplă cu banii adunaţi iarăşi rămâne o necunoscută.

Se pensionează!

Sindicaliştii sunt convinşi că aceste imobile sunt, de fapt, folosite doar de şefi şi de apropiaţii lor, fapt care pe Ţenţ îl deranjează: „Nu-mi stă în fire să ascund nimic. Nu mă deranjează dacă au reclamaţii, foarte bine, e dreptul lor. Dar nu e corect să spună asta!”.

Preşedintele SLI spune că, din toamnă, nemulţumiţii vor avea şansa să schimbe lucrurile care nu le convin. Pentru că are deja 68 de ani, în octombrie, când îi va expira mandatul, se va pensiona. „Am avut dreptul de prelungire cu 3 ani după vârsta de pensionare, ca toţi profesorii. Dar acum gata!”, zice el. Va convoca o conferinţă de alegeri pentru luna octombrie şi va lăsa liber drumul altcuiva spre şefia sindicatului.

Aşadar, va fi momentul ca sindicaliştii revoltaţi „în şoaptă” să iasă din anonimat. Desigur, dacă sunt sindicalişti pe bune...

PATRIMONIU PIERDUT

Casa învăţătorului, înglobată în datorii

Pe lângă casele de vacanţă din ţară, SLI Bihor a mai deţinut un imobil valoros în Oradea, Casa Învăţătorului, o clădire din strada Louis Pasteur (foto) care a servit ca pavilion de Neurologie ani la rând.

Construit între 1924-1927 din banii cadrelor didactice din oraş, imobilul a fost confiscat în 1940 de regimul horthyst, iar după al Doilea Război Mondial a trecut în patrimoniul statului român. În 2000, Primăria a preluat clădirea, măsură considerată abuzivă de SLI Bihor, care, ca urmaş al fostei Asociaţii a Învăţătorilor, a deschis un proces, câştigat definitiv după 14 ani.

Sindicatul nu s-a bucurat, însă, mult de victorie: odată cu Casa Învăţătorului, SLI a „primit” şi o datorie de 3,6 milioane lei, contravaloarea investiţiilor făcute de Primărie în imobil. Pentru că n-a avut bani să despăgubească municipalitatea, în acelaşi an 2014 sindicatul a predat clădirea oraşului.