În filmul "Matrix", Morpheus îi oferă lui Neo două pastile - una roşie şi una albastră. Neo o alege pe cea roşie, o înghite şi se trezeşte în lumea reală, total diferită de cea falsă în care îşi trăia viaţa virtual, alături de populaţia rămasă pe pământ. Parafrazând întâmplarea din film, oamenii care se exprimă public, cu identitatea asumată, au înghiţit şi ei, cândva, pastila roşie. Ceilalţi au supt-o puţin pe cea albastră, şi-au pus pseudonime penibile şi au rămas să colcăie în reţeaua de canalizare plină de dejecţii a lumii subterane.
Ei sunt şobolanii internetului. Îi găseşti la orice postare pe site-uri sau portaluri de ştiri. Ascunşi în coteţele şi văgăunile în care îşi trăiesc mizeria de zi cu zi, şobolanii internetului fac singurul lucru pe care ştiu să-l facă - parazitează ce au creat alţii, sperând să-şi umple faţa cu câteva jeturi călduţe de glorie nemeritată. Într-o perpetuă fugă de propriul sine, şobolanii internetului îşi dezvoltă personalităţi alternative şi trăiesc o realitate virtuală mai banală şi mai penibilă decât ei înşişi.
Şobolanul nu este întâmplător unul dintre cele mai rezistente animale de pe Terra. El ştie unde şi cum să se ascundă, are relaţii intime cu microbii, e imun la bunul simţ şi iese la scotocit prin gunoaie doar la adăpostul întunericului. Dacă e încolţit, nu luptă, ci muşcă şi fuge. Îşi păstrează numele real doar în buletin, iar sub acoperirea unui pseudonim vituperează pretutindeni, cu furia unui vidanjor convins că ar fi trebuit să fie preşedinte de partid.
Şobolanii internetului sunt uşor de recunoscut: sunt frustraţi, nefericiţi, rasişti, sexişti, antisemiţi, urăsc totul şi pe toată lumea. Nu cunosc reţeta dialogului şi polemicii, nu au vocaţia construcţiei, dar excelează în cea a distrugerii, chiar dacă puterea lor distructivă este, încă, nesemnificativă.
Şobolanul internetului vrea să fie apreciat, recunoscut şi aplaudat. Din fericire, nu are cum. Lipsit de curajul asumării propriei identităţi, nu poate să-şi creeze o imagine reală. Singura lui satisfacţie în urma comentariilor aruncate oriunde, pe orice temă, e de natură strict auto-erotică. Astfel, în mintea sa, şobolanul este erou, viteaz, inteligent, vizionar, genial, ba chiar demiurgic. El ştie totul, deşi nu ştie nimic, cunoaşte adevărul, dar trăieşte în minciună. Muşcă din context un cuvânt, o idee sau o părere, iar apoi scuipă totul în public, adeseori denaturând tema sau sensul articolului.
Pentru a evita trolii şi şobolanii, un ONG norvegian a avut o idee excepţională: înainte de a comenta la un articol, o persoană trebuie să răspundă la câteva întrebări din articolul respectiv, prin care să arate că l-a citit integral şi l-a înţeles. Abia după ce trece testul va putea să comenteze. Totul sub numele său real, bineînţeles. Abia atunci, cu identităţile reale asumate, jurnaliştii şi comentatorii vor fi pe picior de egalitate şi vor putea polemiza civilizat, inteligent şi responsabil. Până atunci, unii vor fi oameni, iar ceilalţi şobolani.