În România, 6 din 10 adulţi au probleme cu greutatea, iar mulţi dintre ei nu reuşesc să slăbească, oricât ar încerca. Adeseori, explicaţia şi soluţia stau ascunse în mintea lor. "Creierul este cel mai important atunci când vine vorba de a modifica un comportament", explică psihologa Corina Chiorean motivul pentru care atât de mulţi oameni au probleme cu obezitatea.
Psihonutriţia este o ramură nouă a psihologiei, prin care terapeuţii caută să găsească motivele ce au declanşat tulburările de mâncare şi, desigur, să le şi vindece.
"Abordare inteligentă a stilului de viaţă"
- În ce constă psihonutriţia şi cui foloseşte?
- Psihonutriţia studiază comportamentul alimentar şi se adresează fiecărui individ, într-un mod unic. De fapt, nu este altceva decât o abordare inteligentă a stilului de viaţă, unde accentul se pune pe relaţia emoţională cu mâncarea. Psihonutriţia nu este o dietă, ci o metodă prin care un specialist, un psiholog clinician, te poate ajuta în primul rând să depistezi o tulburare de comportament alimentar.
- Ce pregătire aveţi dvs. pentru această terapie?
- Am absolvit Facultatea de Psihologie din Oradea, cu masterat în psihologie clinică, şi am urmat cursuri de specialitate în psihonutriţie, psihoterapie sistemică şi alte cursuri de formare profesională continuă avizate de Colegiul Psihologilor din România.
- Există un profil general al pacienţilor care au nevoie de ajutorul dvs.?
- Prevalenţa pe viaţă a anorexiei nervoase (n.r. lipsa poftei de mâncare) este de 0,53% la bărbaţi şi 0,71% la femei, în timp ce la bulimia nervoasă (n.r. foame excesivă) este de 0,24% la bărbaţi şi 1,36% la femei. În ceea ce priveşte diagnosticul de tulburare de mâncat compulsiv, prevalenţa pe viaţă este de 1,70% la bărbaţi şi 2,70% la femei. Observăm că diferenţa bărbaţi-femei din punct de vedere al prevalenţei pe viaţă este mai mică decât credeam. Studii precum EDGI (Eating Disorders Genetics Initiative) sau ANGI (Anorexia Nervosa Genetics Initiative) au dezvăluit foarte multe despre factorii genetici şi biologici implicaţi în dezvoltarea şi menţinerea tulburărilor de comportament alimentar.
Multe persoane îmi povestesc că nu au mai văzut marea de câţiva ani, că le-a fost ruşine să danseze şi nu au mai făcut-o din adolescenţă sau că evită relaţiile sexuale, toate din cauză că le este ruşine de corpul lor. Mulţi oameni se lipsesc de atât de multe experienţe şi plăceri doar pentru că nu au "corpul potrivit". Toţi avem dreptul să ne bucurăm de viaţă, indiferent de greutatea corpului nostru, de forma lui, de culoarea pielii sau a ochilor, de prezenţa sau absenţa unei dizabilităţi! Uneori, pentru a reuşi să ne bucurăm, avem nevoie de ajutor.
"Sunt şi foarte mulţi care reuşesc"
- Ce explicaţii aveţi pentru "pandemia" de obezitate?
- În România, conform Studiului Naţional privind Prevalenţa Diabetului, a Prediabetului, Supraponderii, Obezităţii, Dislipidemiei, Hiperuricemiei şi Bolii Cronice de Rinichi (PREDATORR), 31,4% dintre adulţii cu vârste cuprinse între 20 şi 79 de ani suferă de obezitate. Dintre aceştia, 21,5% prezintă obezitate de gradul I, 7,2% au obezitate de gradul II şi 2,7% suferă de obezitate morbidă. În ceea ce priveşte supraponderea, 34,6 % sunt afectaţi. Cu alte cuvinte, 6 din 10 adulţi au probleme cu greutatea.
Din experienţa mea, cei mai mulţi dintre noi transmitem copiilor noştri un stil de viaţă nesănătos. Îmi doresc ca din informaţiile pe care le au la dispoziţie, tinerii să aleagă doar ceea ce îi poate ajuta să îşi îmbunătăţească stilul de viaţă şi să transmită mai departe generaţiilor viitoare o mai mare grijă în ceea ce priveşte alegerile personale privind alimentaţia şi nu numai.
O problemă despre care aproape că nu se vorbeşte în România este stigmatizarea bazată pe greutate, asupra căreia atrage atenţia şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii.
- Ce îi opreşte pe oameni să aibă un stil alimentar sănătos?
- Fiecare individ are particularităţile lui temperamentale, de personalitate, are propriile convingeri limitative după care îşi ghidează viaţa şi pe care trebuie să le observi şi să le iei în considerare în intervenţie. Iar acestea sunt doar câteva dintre cauzele blocajelor în terapie. Ca specialişti, avem la îndemână multe instrumente prin care putem măsura toate aceste aspecte. Sunt unii care nu reuşesc, dar sunt şi foarte mulţi care reuşesc să îşi atingă obiectivele, şi asta ţine de fiecare individ în parte.
"Creierul este cel mai important"
- De câtă terapie e nevoie, ca o persoană să poată avea un stil de viaţă sănătos?
- Recuperarea dintr-o tulburare de alimentaţie este un drum dificil, care implică mult disconfort şi efort din partea celor implicaţi, şi de aceea este important ca în demersul de intervenţie să luăm în calcul cât mai multe aspecte legate de viaţa personală a fiecărui individ în parte. Fiecare individ este unic şi trebuie tratat ca atare, deci nu se poate da un termen general valabil de durată a terapiei.
- Aveţi exemple de reuşită în cabinetul dvs.?
- De-a lungul timpului, am putut să fiu parte în procesul de transformare al multor persoane care au ales să păşească pragul cabinetului în dorinţa de a-şi modifica stilul de viaţă. Screening-ul psihologic complet, psihoterapia sistemică, noţiunile de nutriţie, practicarea sportului mi-au permis să am o abordare holistică a procesului psihologic. Aceste alegeri mi-au deschis noi orizonturi în cunoaşterea de sine şi mi-au oferit instrumente de calitate cu ajutorul cărora îi sprijin pe cei care îmi cer ajutorul să se descopere pe sine, să se iubească într-atât încât să îşi ofere şansa de a-şi îmbunătăţi viaţa.
Tot mai mulţi oameni apelează în ultimul timp la ajutorul nostru, al psihologilor, şi asta nu poate decât să mă bucure. Există o deschidere mult mai mare decât în trecut pentru serviciile psihologice. Creierul este cel mai important atunci când vine vorba de a modifica un comportament şi psihicul nostru este cel care ne poate ghida în a găsi cele mai bune soluţii pentru a trăi mai bine şi din plin viaţa.