Actuala administraţie orădeană îi dă clasă celei anterioare la capitolul comunicare. O tehnică folosită constant e repetarea la nesfârşit a unor mesaje pozitive: anunţarea ideii unui proiect, apoi iminenta lui demarare, începutul lucrărilor, al 723-lea cancioc de mortar, conferinţa de presă pe şantier la reluarea lucrărilor după dezgheţ, apropiata finalizare a lucrărilor, inaugurarea parţială, cea definitivă, detalierea retuşărilor, sinteza anuală etc.

În domeniul spaţiilor verzi, tehnica aceasta a atins paroxismul: aflăm doar de planuri de parcuri, de împăduriri pe sute de hectare (realizate cu asistaţii sociali!?), de plantări de jdemii de puieţi cu voluntari. Dacă nu ieşi pe stradă, ai impresia că trăim într-un mare parc şi că edilii ar mai trebui să-şi întoarcă faţa şi spre alte probleme, nu doar spre spaţiile verzi, care conform raportărilor depăşesc de câteva ori suprafaţa oraşului.

Dincolo de minunata lume a propagandei se află o realitate cât se poate de tristă: se plantează anual mii de puieţi, dar se prind foarte puţini, pentru că lumea nu îşi murdăreşte pantofii ca să planteze cum trebuie, iar de udat îi udă doar ploaia. Se plantează şi cu firme de specialitate sute de puieţi, dar din ei o bună parte sunt arbuşti ornamentali băgaţi la grămadă în statistică. Despre sutele, poate miile de arbori maturi care se taie anual nu se vorbeşte însă în comunicatele oficiale.

I se pare cuiva că-i face un copac mai multă umbră decât i-ar trebui sau îi reduce vizibilitatea ABC-ului? Face cerere la Primărie şi spune că arborele e înclinat la 87 de grade, deci reprezintă un pericol în cazul unei furtuni, iar o comisie, alcătuită din patru funcţionari şi un demnitar - care, nefiind specialişti în botanică, probabil sunt specialişti în dezastre - aprobă tăierea. De păsat nu le pasă, de ştiut nu le cere nimeni să ştie.

Asta e adevărata măsură a respectului edililor pentru natură şi pentru sănătatea noastră: e plină primăria de oameni angajaţi pe bază de cunoştinţe (pile), dar nu s-a găsit un loc şi pentru un dendrolog, un fitopatolog sau măcar un peisagist. Să trăim bine, să putem număra puieţii din comunicate, că arborii maturi sănătoşi sunt prea periculoşi pentru străzile din Oradea!

Orlando Balaş
profesor