Specialistul Paál Gábor avertizează: "Băile Felix şi 1 Mai riscă să rămână fără apă"

În urmă cu 45 de ani, Oradea devenea primul oraş din România în care locuitorii se încălzeau cu apă geotermală. La acea vreme, nu se ştia aproape nimic despre zăcământul geotermal din subsolul oraşului, aşa că specialiştii au făcut numeroase măsurători, pentru a înţelege câtă apă poate fi consumată.

Inginerul geolog Paál Gábor a fost "motorul" acestor studii, timp de 16 ani cercetând zăcământul. Deşi s-a mutat în Ungaria de mai bine de 25 de ani, el a rămas atent la modul în care bihorenii îşi folosesc preţioasa resursă. Fără să îşi dea seama cât de valoroasă este cu adevărat...

Promotorii

- Cum s-a luat decizia ca locuinţe din Oradea să se încălzească cu apă geotermală?

- Această premieră a fost coordonată de Comisia pentru utilizarea apelor termale, formată în 1970 în cadrul Consiliului Popular Judeţean. După o vizită în Ungaria, vicepreşedintele Consiliului, Nicolae Fântână, a hotărât să preia exemplul şi să valorifice forajele fără rezultat din campania de cercetări pentru hidrocarburi, transformându-le în foraje de apă termală. Eu nu de mult absolvisem Geologia la Cluj şi am devenit membru al acestei Comisii, care pe 3 februarie 1971, deci acum 45 de ani, a dat în folosinţă la Oradea prima utilizare energetică a apelor termale din România. Apa de la forajul 4004 din Parcul Muncitorilor (azi Brătianu) a început să încălzească clădirea Dispensarului TBC şi 12 apartamente din apropiere. Forajul avea rezultate optime: 13 l/sec debit artezian, 80 de grade Celsius temperatura.

- În acest timp, ce se întâmpla în Băile Felix şi 1 Mai?

- Băile aveau faimă internaţională, săptămânal venea câte un avion din ţările scandinave, deci se impunea evaluarea rezervelor de apă termală. În 1972, eu am întocmit un raport care a fundamentat capacitatea de tratament pentru 12.000 de persoane. La intervenţia Comisiei, se urmăreau zilnic toate forajele şi izvoarele de apă termală, măsurând debitul, temperatura şi presiunea lor.

Tot mai multe foraje

- Ce aţi aflat despre zăcământ?

- S-au făcut foarte multe lucrări, cercetări, teste, măsurători, monitorizări pentru elucidarea mecanismelor de funcţionare ale acestui acvifer. În 1974, am formulat ipoteza potrivit căreia acviferul termal de la Băi este alimentat din acviferul de la Oradea, ipoteză acceptată şi de Inspectoratul Geologic. În 1975, s-a săpat forajul F-2 Rontău, cu o capacitate imensă de debitare, 260 l/s, dereglând funcţionarea întregului acvifer. S-a impus deci un nou calcul al rezervelor exploatabile, iar pe 26 decembrie 1979 Comisia Republicană de Rezerve Geologice a omologat rezerva exploatabilă de 200 l/s în regim eruptiv din toate forajele celor două Băi şi de 100 l/s din izvoarele naturale.

- Pentru forajele din Oradea a existat o limită?

- În această perioadă, forajele din Oradea funcţionau cu un debit total de 40 l/s prin erupţie liberă, adică datorită presiunii naturale. Dar în oraş se accentuau tendinţele de valorificare energetică. Între 1981 şi 1983, s-au săpat încă 7 foraje şi debitul mediu a crescut la 105 l/s. Urmarea a fost că în ianuarie 1983 lacul Ochiul Mare a îngheţat. În cadrul Grupei de Cercetare a Institutului Geologic, conduse de inginerul Ioan Cohuţ, s-a proiectat un test de interferenţă, care a impus şi închiderea tuturor forajelor de la Oradea timp de o lună. În baza acestui test, pe 3 martie 1986, Consiliul Interdepartamental a decis că în Oradea, timp de 10 ani, exploatarea fără reinjectare se va face cu debit maxim de 90 l/s în erupţie naturală. Însă după 1990, multe foraje au fost echipate cu pompe submersibile, funcţionând în regim forţat, deci azi această limită a exploatării este greşit interpretată.

Băile, spre dispariţie

- Consumul iraţional a dus la secarea apei din lacul Ochiul Mare?

- Catastrofa ecologică este consecinţa exploatării exagerate, prin pompare, a tuturor forajelor, legale sau ilegale, din Băi şi din Oradea. După 1990, parcă s-au uitat toate rezultatele! În zona Băilor s-a săpat foraj după foraj, numărul lor ajungând la peste 160, s-au construit centre balneare, ştranduri şi multe pensiuni. Proprietarii licenţelor emise de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale au exploatat cât au putut, doar publicul trebuia deservit. Astăzi, în ciuda controalelor, nu se cunoaşte exact situaţia forajelor particulare. La Oradea, unicul operator licenţiat a echipat multe sonde cu pompe speciale şi exploatează o cantitate medie anuală de 45 l/s, în timp ce reinjectează doar 5 l/s! Consecinţa? Acviferul de la Băi este în epuizare, iar cel de la Oradea în declin.

- Dispariţia celor două staţiuni balneare este iminentă?

- Există un risc mare ca staţiunile să rămână fără apă, ceea ce ar fi o tragedie. Instituţiile a căror sarcină ar fi cunoaşterea şi aplicarea cercetărilor executate în trecut, în vederea gospodăririi raţionale, dau dovadă de lipsa acestor veleităţi.

- Nivelul apei în lacul Ochiul Mare a crescut în ultimele săptămâni. Putem fi optimişti?

- După părerea mea, nu sunt şanse pentru revitalizarea îndelungată a izvoarelor naturale, pentru că exploatările nu pot fi întrerupte câţiva ani, necesari reumplerii sistemului. Revenirea izvorului din Ochiul Mare este consecinţa efectelor antropice, natura nu produce asemenea minuni. Iar şedinţele, mesele rotunde, comisiile de control nu vor rezolva situaţia, atât timp cât valorificarea comercială neglijează condiţiile şi modul de funcţionare al acviferelor.