Sportul în criză: lipsa de bani "omoară" sportul de performanţă în Oradea

Ce poate fi în sufletul unui sportiv talentat şi performer atunci când i se spune că nu poate concura? Nu pentru că nu poate, nu pentru că nu ştie, ci pentru că autorităţile nu-şi permit să-l ajute.

În această situaţie sunt mai multe echipe din Bihor, cel mai recent exemplu fiind cel al voleibaliştilor de la LPS, echipă care, deşi tânără şi formată exclusiv din bihoreni, s-a retras din prima ligă pentru că nu are finanţare.

S-au ridicat de la zero

În urmă cu un an, antrenorul de volei Rodian Achimescu şi-a rechemat acasă jucătorii de top pe care-i crescuse ca juniori şi care activau prin ţară. Leii, cum îi alintă profesorul, s-au întors iar echipa s-a înscris în liga a doua sub denumirea de LPS Bihorul Oradea. Formalităţile, credea antrenorul, vor fi floare la ureche, dar nu a fost aşa.

Iniţial s-au purtat discuţii intense ca echipa să evolueze sub tutela clubului Crişul Oradea, dar varianta a căzut rapid din cauza legislaţiei sportive. Din lot făceau parte şi câţiva juniori legitimaţi la LPS Bihorul Oradea care nu puteau fi transferaţi şi la Crişul, căci ar fi ajuns la dublă legitimare. "Exista soluţia ca juniorii să evolueze în campionatul de juniori la echipa LPS, iar în campionatul de seniori la Crişul, dar legislaţia nu mai permite ca un sportiv să fie legitimat la mai multe cluburi concomitent", explică Ionel Bungău, directorul CS Crişul.

Până la urmă, trupa s-a înscris în campionat ca LPS Bihorul Oradea, cu acceptul conducerii Liceului Sportiv, şi a defilat efectiv prin competiţie, obţinând victorie după victorie. În luna mai, a câştigat lejer chiar şi barajul de promovare în elita naţională pe terenul unei mari rivale, Şimleul Silvaniei, acolo unde voleiul este "sport naţional".

Victorii pe linie

LPS Bihorul a stabilit şi o premieră naţională, fiind prima echipă din istoria voleiului masculin românesc care a reprezentat un liceu şi care promovează în prima ligă. Reuşita era cu atât mai importantă cu cât ultima dată o echipă din Oradea a jucat în primul eşalon prin 1988, când formaţia se numea Alumina.

Cu obiectivul sportiv îndeplinit, în ce priveşte fondurile, voleibaliştii au sperat la o minune. Degeaba. "Toată vara am aşteptat un semn, un motiv de speranţă că Oradea se va afla pe harta voleiului de prim eşalon. Nu s-a întâmplat nimic. Au venit alegerile, schimbările din administraţie etc. Timpul a trecut şi noi tot pe loc am rămas", zice Achimescu.

Formată 100% din sportivi locali, echipa era cea mai îndreptăţită să solicite ajutor din partea oficialităţilor. Când vine vorba de fonduri, sportivilor li se spune mereu să demonstreze întâi că pot, ceea ce, de data aceasta, chiar s-a întâmplat.

Trist, dar, în vreme ce alte echipe primesc bani serioşi, la promovare voleibaliştii au primit doar câte 300 de lei. Şi aceia de la un om cu dare de mână, nicidecum din partea oficialilor. A fost singura primă încasată pentru cele 19 victorii în partidele oficiale obţinute în sezonul trecut. Cum ar veni, cam 15 lei pe meci! "Aveam speranţe că, văzând valoarea echipei, se va găsi cineva, un factor local, să ne susţină sau să facă lobby pe lângă oamenii de afaceri", spune Achimescu. I s-au năruit.

Pe cale de dispariţie

În absenţa unui susţinător privat, singura şansă pentru voleibalişti era Clubul Sportiv Municipal. Dar şi asta a picat, pe motiv că  CSM nu-şi mai permite încă o secţie. "Clubul nostru nu poate prelua echipa de volei deoarece situaţia financiară nu ne permite să ne extindem. Chiar dacă am dori, nu putem mări acum numărul de secţii, în absenţa unei susţineri corespunzătoare", zice Florin Birta, preşedintele CSM Oradea.

Preluarea echipei ar fi fost chiar mai dificilă în condiţiile în care nu este sigur că în primul eşalon gruparea s-ar fi descurcat cu aceiaşi jucători autohtoni. "Sunt convins că pentru prima ligă era nevoie de alţi jucători, iar aceştia nu erau nicidecum bihoreni şi nici nu costau puţin. Oricât ne-am fi dorit să-i ajutăm, nu puteam", afirmă Birta.

În atari condiţii, la seniori, voleiul masculin orădean are toate şansele să dispară din nou deşi abia s-a reînfiinţat în 2011. Nu va exista continuitate şi, cu toate că secţia de volei a CSS LPS Bihorul produce juniori de un talent remarcabil, vârfurile generaţiilor vor fi "condamnate" să joace pentru echipe din alte părţi ale ţării. Tebieş, extrema echipei, a  şi fost transferat deja la campioana Remat Zalău, cu care va juca în Champions League.

Baschet fără salarii

Oricum, nu este sigur că "alipirea" echipei la CSM ar fi fost benefică, deoarece clubul municipalităţii are serioase probleme şi cu secţiile deja consacrate. Deşi are decenii întregi de activitate în prima ligă, echipa de baschet feminin, CSM Universitatea Oradea, de exemplu, s-a înscris pe ultima sută de metri în campionatul 2012-2103, tot din cauza lipsei de bani. Existenţa echipei e legată de un protocol între CSM şi CS Universitatea Oradea, care în ultima perioadă a funcţionat greoi sau chiar deloc. Concret, CSM trebuie să achite indemnizaţiile de efort şi să nu perceapă taxa pe sala de antrenament şi de joc, în condiţiile în care indemnizaţia maixmă nu depăşeşte 500 de lei, iar sala este în administrarea municipalităţii.

O parte din jucătoare susţin că nu au primit niciun ban pentru evoluţiile din partidele oficiale disputate în 2012 de la CSM, şi nici de la Universitate nu pot spera. "Este greu să începem un campionat fără să ştim dacă-l putem termina. E greu să obţii rezultate fără bani. Echipa se bazează pe jucătoarele şcolii de baschet orădene, nu sunt costuri enorme, dar nici pe acestea nu le găsim. Poate că nu suntem dorite", zice antrenoarea Adriana Niculescu.

Echipa va rămâne în Divizia A, dar jucătoare talentate, campioane naţionale la junioare, ar putea emigra. "Nu vă aşteptaţi la minuni", avertizează preşedintele CSU Oradea, Iacob Hanţiu.

Până una-alta, criza îşi pune tot mai mult amprenta şi pe viaţa sportivă din judeţ. Deşi nimeni nu se aştepta, fotbalul din Beiuş şi Valea lui Mihai au dispărut subit de pe harta fotbalului mic. Bihorul Beiuş, care se bătea la promovare în Liga II chiar anul acesta, a sucombat pe nepusă masă astă-vară, iar Unirea Valea lui Mihai a spus şi ea "pas" invocând motive financiare. Pentru că, trist, dar adevărat, sportul bihorean nu funcţionează doar cu bune intenţii şi nici nu supravieţuieşte după cum bate vântul prin conturile sponsorilor...

"Eu mi-am făcut meseria. Am dat Oradiei pe tavă o echipă de primă ligă, cu jucători numai şi numai din Bihor. Baschetul îl are pe Sere, poloul are mai mulţi oameni pe lângă echipă, eu nu am pe nimeni. Eu ştiu să fiu antrenor, nu să umblu după sponsori"

Rodian Achimescu

CSM Oradea numără şase secţii: baschet, polo şi handbal, atletism, scrimă şi judo, iar bugetul anual este de 5 milioane de lei. Clubul are patru echipe, dintre care polul este susţinut aproape în întregime de Digi, iar baschetul masculin de Gavella. Astfel, singura echipă patronată exclusiv de clubul orădean este cea de handbal masculin, dar şi aceasta cu ajutorul unor susţinători privaţi.

Chiar şi în condiţiile în care disciplinele sunt susţinute de către companii private, apariţia problemelor de ordin financiar nu este deloc inevitabilă. La echipa de polo, campioană pentru a şasea oară consecutiv, clubul a întârziat plata salariilor între două luni şi patru luni, după cum susţin unii jucători, chiar dacă preşedintele CSM Oradea, Florin Birta, spune că "nu mai există nicio datorie" către aceştia şi salariile au fost achitate la zi.

Pe de altă parte, doi dintre campionii ultimelor cinci ediţii ale Superligii, golgheterul Attila Monostori şi portarul Feri Barat, au fost puşi pe liber, însă cei care trebuiau să-i înlocuiască pe poloiştii maghiari, jucătorii echipei naţionale, dinamoviştii Stoenescu (portar) şi Alex Matei, nu mai vor să vină la Oradea. "Nu ştiu situaţia lor. S-ar putea să nu mai vină", crede Birta.