O orădeancă şi-a făcut prieteni buni din sălbăticie. Dacă alţii tremură de frică în prezenţa unui leu, Daniela Ghiuro a crescut şase regi ai junglei timp de câteva luni chiar la ea în curte!
Puii Jack, Edina, Loti, King, Tony şi Joy au ajuns în îngrijirea ei în urmă cu patru ani, după ce fuseseră salvaţi dintr-un circ din Huşi, şi tot orădeanca a fost cea care le-a găsit o casă permanentă într-o rezervaţie din Drakenstein, Africa de Sud. De curând, Daniela şi-a împlinit visul şi şi-a revăzut prietenii, care au salutat-o de cum i-au auzit din nou vocea.
Vizitatori neaşteptaţi
Daniela Ghiuro (foto) a prins drag de animale crescând la casă într-un orăşel din judeţul Alba. După ce s-a măritat la Oradea a început să aibă grijă de câini vagabonzi, acum având ca animale de companie opt maidanezi. "Cred că te naşti cu pasiunea asta. Când mă uit în ochii unui animal uit de tot...", zice Daniela, profesoară de biologie la Colegiul Economic Partenie Cosma.
Aşa se face că în septembrie 2008 n-a ezitat să ajute şase pui de leu ai nimănui, salvaţi de la un circ din Huşi de o prietenă apropiată, şi ea voluntară la SOS Dogs. "Povestea mi-e şi acum neclară. Prietenei mele i s-a spus că puii fuseseră abandonaţi, dar nu ştiu ce trebuia să se întâmple cu ei, bănuiesc că urmau să fie traficaţi. Când colega mea i-a adus în Săldăbagiu de Munte, m-am implicat imediat. N-am avut de ales...". Daniela şi soţul ei, inginer de meserie, au început prin a le construi ţarcuri şi a-i hrăni cum se cuvine pe Jack şi Edina, care pe atunci aveau trei luni, precum şi pe Loti, Tony, King şi Joy, care aveau o lună.
Ştiind că e ilegal să creşti lei în curte, Daniela le-a căutat între timp puiuţilor o casă permanentă, luând legătura cu 40 de grădini zoologice din Europa şi nu numai. "Niciuna nu voia să-i ia împreună, pe toţi şase. După o perioadă, cei de la Drakenstein Lion Park din Africa de Sud au acceptat să-i primească la ei", povesteşte profesoara, care a primit de la reprezentanţii rezervaţiei un act prin care o desemnau custode al leilor până la relocarea lor.
"Mama" leilor
Pentru ca leii să poată fi donaţi, Daniela şi soţul ei au făcut demersuri pentru identificarea şi ciparea lor la autorităţile de resort, inclusiv la Ministerul Mediului. Între timp, însă, cum venise iarna şi era dificil să urce zilnic până la Săldăbagiu de Munte, Daniela a luat leii la ea acasă şi le-a făcut ţarc în curtea locuinţei din zona Releu. "Tot la două zile, bărbatul meu mergea la Debreţin să facă aprovizionarea. Dimineaţa, timp de 2 ore, aveam program de alimentare. Le dădeam carne de pui, pe care o ţineam înainte în apă caldă. După-amiază, după cum ne-au spus cei de la Drakenstein, le dădeam lapte cu calciu şi gălbenuş de ou", îşi aminteşte profesoara.
Daniela era singura care intra în ţarcul animalelor fără teamă. "Probabil pentru că au fost luaţi de lângă mamă şi nu-şi cunoşteau forţa. Se jucau cu mine, mă trăgeau de haine, dar mă şi ascultau. Doar pe mine. M-am ataşat mai tare de Jack şi de Edina, ei erau mai mari şi voiau să se joace". Având de-a face totuşi cu prădători, femeia a fost mereu precaută. "Nu aveam voie să stau cu spatele la ei şi nici să fug, pentru că mă puteau doborî".
Prietenii din junglă
Cum era conştientă că leuţii cresc şi devin periculoşi, Daniela a fost împăcată când, în februarie 2009, aceştia au fost transportaţi în Africa de Sud. Totuşi, a vărsat lacrimi săptămâni întregi după ei. "Când au băgat-o în cuşcă, Edina a început să ragă pentru prima oară. Atunci am plâns...", spune femeia, şi acum emoţionată de această amintire. S-a liniştit abia după câteva zile, când puii au ajuns în rezervaţie, iar administratorul i-a trimis fotografii ce-i înfăţişau stând la soare în ţarcurile întinse pe mii de metri.
"De atunci am tot visat să mă duc să-i mai văd", mărturiseşte ea. Şi, în luna decembrie a anului trecut, a reuşit! "Mi-am pus bani deoparte şi am stat acolo două săptămâni. M-au cazat cei de la Drakenstein, iar ca să-i răsplătesc am cumpărat suveniruri din rezervaţie pentru prietenii mei", spune Daniela. După cum se aştepta, reîntâlnirea cu leii, acum în vârstă de aproape 4 ani, a fost emoţionantă. "I-am strigat pe Jack şi Edina de la gard şi cred că mi-au recunoscut vocea, căci au venit imediat spre mine. Am căzut în genunchi lângă ei...", îşi aminteşte profesoara. Seara, după ce programul de vizitare se încheia, Daniela încă rămăsese lângă gard, la "poveşti" cu leii ei. Ca nişte vechi prieteni, despărţiţi de mări şi ţări...