În a doua parte a lunii mai, încheiam un articol în care prezentam reglementarea neinspirată şi neprofesionistă a purtării măştii în România, printr-un Ordin comun al Ministerului Sănătăţii şi al Ministerului Afacerilor Interne, cu următoarea propoziţie: "Cum vrei tu, Stat Român, să fii respectat, dacă acesta este respectul pe care îl acorzi atât cetăţenilor, cât şi propriilor tăi funcţionari?".

Iată că, la şase luni de atunci, "întorcând acest respect" Statului Român, un senator al României - Diana Şoşoacă - se plimbă lejer fără mască prin plenul camerei superioare a Parlamentului, iar autorităţile nu pot să îl sancţioneze, din cauza modului defectuos în care este conceput actul normativ ce reglementează portul măştii.

Arătam în articolul din luna mai că, potrivit ordinului ministerial, "nu trebuie să poarte mască persoana care suferă de boli ce afectează capacitatea de oxigenare", şi întrebam, pe bună dreptate: "Dacă nici ministrul Sănătăţii nu e în stare să enumere care sunt aceste boli, oare trebuie să le ştie poliţistul de la colţ de stradă?!".

În practică, până acum acest "mic amănunt" a fost trecut cu vederea, organele - a se citi pulanele - Ministerului Afacerilor Interne făcându-şi cu brio datoria ori de câte ori un cetăţean a avut tupeul să nu poarte corespunzător masca. Să ne amintim numai situaţia tânărului târât la metrou de poliţişti, în primele zile după intrarea în vigoare a ordinului, pentru că nu avea masca ridicată şi peste nas!

Iată, însă, când un senator speculează public greşelile flagrante ale actului normativ, autorităţile publice, în frunte cu prim-ministrul, dau din colt în colţ ca un veritabil Agent 007 (cum mi-l imaginam în primăvară pe nefericitul agent constatator pus să aplice o asemenea lege), descumpănit de inventivitatea adversarului său.

După zile de investigaţii, DSP pare să fi găsit soluţia: adeverinţa Dianei Şoşoacă nu e bună pentru că nu e emisă de medicul de medicina muncii al angajatorului, adică al Senatului. Dar contra-argumentul este unul simplu, de natură a-l scutura încă odată pe 007: la momentul scandalului, doamna în cauză nu era senator (pentru că nu depusese încă jurământul) şi nu avea cum să aibă adeverinţă de la "viitorul" angajator. Şi circul poate continua...

Toate acestea trebuie să fie o "lecţie" pentru Statul Român, care trebuie să înţeleagă că principalul său rol este de a emite acte normative clare, care să poată fi aplicate de autorităţi şi respectate de către cetăţenii săi.