Ne adunaserăm 6 la o masă pe terasa unei berării, când ospătarul a venit să ne anunţe că Poliţia a împânzit centrul oraşului şi face controale să verifice dacă se respectă numărul de maxim 4 persoane la o masă. Eu tocmai plecam, aşa că o parte a problemei s-a rezolvat de la sine, dar nu ştiu după ce criterii a căzut al cincilea, probabil ca-n firmele lovite de criză - ultimul venit, primul plecat.

Cu regulile astea noi, fiecare invitaţie în oraş e sinonimă cu o mică declaraţie de prietenie supremă, de dragoste şi de preţuire eternă. Căci atunci când trebuie să te limitezi la un număr atât de mic, selecţia se face la sânge şi fiecare mesean devine foarte preţios. Plecând de la masă, mi-am adus aminte de interdicţia de a merge pe stradă în grupuri mai mari de 3 oameni dată de statul comunist înainte de răsturnarea lui Ceauşescu. Regulile anti-Covid par în unele situaţii la fel de drastice.

Ca să mă distrez şi să treacă mai uşor timpul pe drum, am continuat să mă joc cu imaginaţia gândindu-mă cât de diferită ar fi lumea de astăzi dacă, în anumite momente cheie din istorie, li s-ar fi interzis anumitor oameni să stea împreună la aceeaşi masă. Exemplele sunt cu duiumul şi vă las să vă distraţi şi voi găsindu-le după bunul plac. Amuzându-mă de unul singur, am traversat centrul oraşului în care Poliţia exersa: unu, doi, trei, patru... unu, doi, trei, patru...

Multe voci se tem că suntem pe cale să ne pierdem libertăţile, iar văzându-i pe poliţişti numărând oamenii la mese, m-am simţit pentru o clipă ca într-un stat poliţienesc. Am mai trăit senzaţia asta la protestele împotriva modificării Codului penal. În cazul de faţă, justificarea principală a acţiunilor este că statul ne apără pe noi de noi înşine, când, în realitate, se apără pe el însuşi de o eventuală cedare a sistemelor sale vitale, sănătatea fiind unul dintre ele.

Ar fi minunat dacă din toată tărăşenia asta sistemul de sănătate va ieşi întărit. Vorba "ce nu te omoară te face mai puternic" trebuie să fie valabilă şi în cazul sistemelor, nu doar la oameni. Iar după ce va trece pandemia, să intre CFR-ul într-o criză similară din care să iasă mai puternic, mai modern şi, mai ales, mai rapid! Iar apoi să intre în criză Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, apoi agricultura, educaţia şi, tot aşa, sistem după sistem, până-şi va întări ţara asta toate oasele.

Suntem oameni şi a ne aduna în grupuri face parte din instinctul nostru. Virusul ştie asta şi profită pe cât poate. Statul încearcă să ne înveţe să facem altfel. Nu cred că va reuşi pe deplin, oricât de urât ne va fi desenat pericolul. Iar cum niciun război nu s-a încheiat cu anihilarea completă a unei părţi, poate e mai bine să învăţăm să convieţuim cu cel care ne vrea răul. Haideţi să fim noi cei buni! Şi să bem câte 4 până s-o mai putea!