Curtea Europeană a Drepturilor Omului i-a dat câştig de cauză unui bihorean, al cărui tată, Ştefan Panaitescu, decedat în decembrie 2006 de cancer la rinichi, nu a primit gratuit medicamentele specifice.

Premieră la CEDO

Pe 10 aprilie, Curtea de la Strasbourg a constatat că autorităţile române i-au încălcat acestuia dreptul la viaţă, prevăzut de articolul 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Judecătorii europeni au decis ca Guvernul României să-i plătească despăgubiri de 20.000 de euro lui Alexandru Panaitescu.

Aceasta este prima decizie în care judecătorii CEDO statuează faptul că lipsa asistenţei medicale încalcă dreptul la viaţă, întrucât statele care au ratificat Convenţia Europene sunt obligate să ia toate măsurile pentru protejarea cetăţenilor lor, au declarat, pentru agenţia Mediafax, surse oficiale.

În acest caz, România este condamnată pentru că un pacient bolnav de cancer nu a beneficiat de medicamente specifice tratamentului, deşi obţinuse în instanţă obligarea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, prin Ministerul Finanţelor, să-i deconteze dreptul la tratament.

Pe de altă parte, hotărârea judecătorească irevocabilă obţinută de pacient nu a fost executată (Ministerul Justiţiei fiind responsabil cu acest demers - n.r.), iar Ştefan Panaitescu a decedat cu mai bine de cinci ani înainte până ca CEDO să se pronunţe în cazul său.

Instanţele române au stabilit, în 2002, că familia lui Ştefan Panaitescu a fost persecutată din motive etnice, între 1940 şi 1945, astfel că avea acces prioritar gratuit la asistenţă medicală şi medicamente.

Bihoreanul Ştefan Panaitescu, născut în 1944 la Aleşd, a reclamat faptul că nu a avut acces la medicamente pentru tratarea cancerului ce i-a fost descoperit. După moartea sa, în decembrie 2006, fiul reclamantului, Alexandru Panaitescu, a continuat acţiunea.

Avea dreptul la medicamente

În aprilie 2005, Ştefan Panaitescu a fost diagnosticat cu cancer. Potrivit aceleaşi surse, în mai 2005, "el a fost supus unei operaţii, într-un spital public, fiindu-i extirpată o tumoră la nivelul rinichiului".

Constatând că i-au fost administrate vitamine şi ser fiziologic şi nu un tratament specific pentru cancer, Panaitescu s-a adresat Institutului de Oncologie din Cluj Napoca, care i-a recomandat un tratament pe care a început să-l urmeze din iulie 2005, însă pe cheltuiala proprie.

Fiindu-i imposibil să-şi finanţeze tratamentul, Panaitescu a cerut de mai multe ori fondului de asigurări de a-i oferi gratuit medicamentele de care avea nevoie, apelând şi la alte surse, însă în zadar.

În plus, Panaitescu a informat Curtea Europeană că incapacitatea sa de a-şi finanţa tratamentul, a determinat deplasarea sa la Hamburg, unde a fost supus unor studii clinice cu medicamente noi, la fiecare două luni.

În noiembrie 2005, Panaitescu a acţionat în instanţă autorităţile de sănătate române, pentru a i se rambursa cheltuielile, judecătorii dându-i câştig de cauză. În aprilie 2006, Panaitescu a obţinut o hotărâre irevocabilă, autorităţile sanitare încercând fără succes să se opună acestei decizii.

Curtea Europeană de la Strasbourg a statuat, prin decizia din 10 aprilie 2012, în cazul Panaitescu versus România, că statele au obligaţia nu numai să se abţină de la a provoca moartea unei persoane prin măsuri iregulare, dar, de asemenea, să ia măsuri pentru a proteja vieţile celor aflate sub jurisdicţia lor.

"Se observă că, în conformitate cu legislaţia relevantă, domnul Ştefan Panaitescu a avut dreptul prioritar la asistenţă medicală şi medicamente gratuite. Acest drept a fost recunoscut persoanei printr-o hotărâre internă din 2002. Acesta a fost confirmată de o altă decizie emisă în decembrie 2005, prin care s-a dispus ca Guvernul să-i ofere persoanei tratamentul de cancer prescris şi să îi ramburseze cheltuielile angajate în a obţine medicamentele de care avea nevoie", notează judecătorii CEDO.

Curtea Europeană consemnează că reluarea proceselor în instanţă pentru recuperarea dreptului stabilit deja a coincis cu deteriorarea sănătăţii pacientului, care s-a accentuat atunci când nu a mai fost în măsură să-şi finanţeze tratamentul şi care a dus la moartea sa, în decembrie 2006.