Ne arătăm respectul pentru înaintaşi prin statui şi nume de străzi. Să ţi se facă statuie este semnul suprem de acces definitiv în istoria locurilor şi în conştiinţa populară. Excepţii sunt cei care îşi fac statui din timpul vieţii, pentru ca, imediat ce au închis ochii, concetăţenii să le arunce la gunoi. Ne prezentăm omagiile, aprecierea sau regretele pentru întâmplări din trecut prin denumiri de pieţe şi străzi. De ce? E simplu. Statuile au vizibilitate, devin locuri de întâlnire şi de făcut fotografii, iar numele de străzi se pomenesc foarte des zi de zi.
Avem un nume nou de stradă în Oradea - strada Sucevei a devenit Strada Evreilor Deportaţi. Nu e o denumire prea fericită, însă nici una care să poată fi combătută cu prea multă tărie, fiindcă, la aproape 80 de ani de la acele evenimente oribile, sentimentul generalizat de vină încă există. Urmaşii evreilor care au pierit în lagărele naziste au avut şi au în continuare grijă ca inclusiv cei născuţi la mult timp după război să se simtă vinovaţi pentru milioanele de morţi şi pentru poveştile înfiorătoare ale supravieţuitorilor.
Evreii de atunci au devenit eroi fără voia lor, nişte eroi involuntari care ar fi preferat mai degrabă să-şi continue vieţile anoste şi discrete fără ca un sistem scelerat să-i transforme în martiri. Niciunul nu şi-a dorit să ajungă în cartea de istorie, iar întâmplările trăite să creeze nume de străzi zeci de ani mai târziu. Ar fi preferat să moară de bătrâneţe, acasă, în paturile lor, înconjuraţi de copii şi nepoţi. Locuitorii de pe Sucevei ar trebui să se gândească la toate astea atunci când vor începe să se plângă de schimbarea actelor de identitate. Îşi vor da seama că deranjul lor este minim.
Dar, rememorând la nesfârşit oribilităţile trecutului, ne facem oare un viitor mai frumos? Putem spera că viaţa copiilor noştri va fi mai liniştită şi lipsită de pericole dacă le picurăm întruna în creiere amintiri despre felurile îngrozitoare în care au murit părinţii şi bunicii lor? Vom preţui mai mult viaţa dacă vom întoarce zilnic cu lopata milioanele de morţi din trecut? Ne vom picta pânzele vieţii în culori mai vii şi vesele după ce sufletele ne-au fost înmuiate zeci de ani în cerneala neagră scursă din miliarde de leşuri?
Lucrurile rele din trecut ar trebui îngropate şi uitate, iar în pământul de deasupra lor să crească altele bune, înconjurate de flori minunate. Vorba care spune că cei care nu-şi cunosc trecutul sunt condamnaţi să îl repete ar trebui să fie doar un citat celebru, nu o axiomă universală. Vremurile se schimbă, la fel şi definiţia eroismului. Acum, eroi sunt cei care înscriu 3 goluri într-un meci, cei care salvează o mâţă de la îngheţ, merg la serviciu în fiecare zi ori îşi fac un vaccin anti-Covid. Oare cum ar suna "Strada Românilor Vaccinaţi"?