Da. Norocul meu este că sunt "corcitură" de român şi ungur. Păcat că nu am şi puţin sânge de evreu în mine, poate m-ar ajuta în afaceri. Sau un pic de rrom, dar asta se mai poate rezolva pe moment cu un deţ de... rom.

Oradea este casa noastră, a orădenilor. Ne tot mândrim că suntem români sau unguri, ne concurăm pe spatele istoriei, ne porcim în presă sau ca anonimi pe bloguri, dar uităm că în primul rând suntem orădeni.

Casa noastră este una medie, aerisită, nu prea aglomerată, uneori chiar premiată (Capitala Verde 2012), cu o "fundaţie" de peste 800 de ani. Alimentarea cu apă o asigură în mod "iute" Crişul, aerul condiţionat îl furnizează numeroasele parcuri şi pădurile din nordul şi sudul oraşului, doar că suntem un pic deranjaţi de miresmele venite de "ştiţi voi de unde" şi de pipa gigantică din vestul industrial.

Casa noastră este locuită de orădeni de toate coloraturile etnice, dând o puternică aură multiconfesională şi multiculturală, lucru cu care puţine oraşe se pot mândri. A avut uşa deschisă atât italienilor în cinstea cărora unul din cele patru oraşe ale Oradiei vechi s-a denumit Velenţa, evreilor care ne-au lăsat o moştenire arhitecturală imensă, dar şi romilor care au mai descompletat din recuzită.

Să nu uităm totuşi că "meşterul constructor" al casei a fost rege şi sfânt pe deasupra, lucru cu care, din nou, puţine curţi se pot mândri! Iar un alt aspect inedit al casei este că în "pivniţa" acesteia zace un "butoi" imens de apă geotermală, ce ajută la încălzirea şi la îmbăierea oştenilor săi.

Unul din atuurile casei e "haina" acesteia, decorul exterior reprezentat de multitudinea de clădiri monument, cu vechimi de până la 600 de ani, înfipte aici de meşteri italieni, austrieci, evrei, unguri şi români. Aceste "bibelouri" nu sunt de nicio naţie, sunt ale noastre, ale orădenilor. Iar unicitatea şi splendoarea acestor "veşminte" ar trebui să deschidă pofta spre mândria de a fi locuitor al acestei frumoase case!

Dacă jumătate din concitadinii mei s-ar simţi mai mândri că sunt orădeni şi ar fi prinşi de patriotism local, am avea o casă mai frumoasă, mai curată şi cu siguranţă ne-ar onora cu vizitele şi mult aşteptaţii turişti.

Ovi D. Pop
editor