Deşi un tip jovial, trebuie tras de limbă ca să vorbească despre sine. Asta chiar dacă are ce povesti. De zece ani, Adrian Bogoşel e pompier în Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Crişana, lucrând pe o autospecială de intervenţie cu apă şi spumă. Unul dintre cei care sting efectiv incendiile, limitând ori chiar oprind adevărate drame. Este, însă, şi un sportiv desăvârşit...

Încă de mic, Adi practică judo, iar apoi s-a încumetat şi la lupte libere, ba chiar şi la canotaj. La cât de bun a ajuns în tot ce face, pasiunile îl ajută să exceleze şi în profesie. "Îmi place să fiu pompier. Este o meserie în care ai nevoie de curaj, ca în sport. Nu poţi să te ascunzi în spatele autospecialei, la fel cum nu poţi să te ascunzi de un adversar", spune el. Ş tocmai asta n-a vrut niciodată s-o facă, să dea bir cu fugiţii...

Admis între militari  

O conversaţie cu Adrian Bogoşel se poate termina în orice moment. Dacă în Detaşamentul II de Pompieri din Oradea sună alarma, într-un minut şi jumătate, el şi colegii lui trebuie să iasă pe poarta unităţii, pregătiţi de intervenţie. Acum în vârstă de 32 de ani, Adi a fost primit în rândul pompierilor cu zece ani în urmă, prin încadrare directă. Terminase Facultatea de Arhitectură şi Construcţii, dar nu-şi mai dorea o carieră în aceste domenii. Pur şi simplu a simţit că ar fi mai util ca pompier, "atât pentru mine cât şi pentru alţii", explică el.

Cum încadrarea directă era şi a rămas o procedură rară în această specialitate, ISU Crişana fusese luat cu asalt, încă din prima zi de înscrieri, de peste 2.000 de concurenţi. Printre puţinii selectaţi a fost şi Adi, care a executat la perfecţie probele fizice şi speciale - trecerea peste bârna de echilibru, căutarea de corpuri şi obiecte cu aparatul de respirat pe faţă şi cu vizorul obturat, ca la un incendiu. Conştient că era şansa lui să facă ce-şi dorea, ajutându-i pe ceilalţi, s-a pregătit temeinic şi pentru proba scrisă, din legi şi ordonanţe, aşa că a fost admis cu brio.

O viaţă în fum

Zece ani mai târziu, plutonierul major Bogoşel consideră că a luat cea mai bună decizie, chiar dacă meseria aleasă nu e deloc uşoară. La intervenţii e nevoie de viteză de reacţie, forţă, precizie, la fel ca de luciditate. Într-un echipaj, fiecare are sarcini bine fixate, iar pompierii trebuie să fie cât mai rapizi, chiar dacă poartă echipamente grele şi de 30 kilograme, cu bocanci speciali, costum de protecţie, aparat de respiraţie, topor, târnăcop, corzi de salvare...

"Când intri într-o încăpere cuprinsă de fum şi flăcări, cineva trebuie să te asigure, să ai o cale de întoarcere", povesteşte subofiţerul. N-a fost niciodată rănit într-o acţiune, dar asta pentru că a fost atent şi, de ce nu, norocos. "Am putea ajunge la un incendiu cu butelie chiar înainte ca aceasta să explodeze. Pe acoperişuri, pe unde intervenim, se pot prăbuşi grinzile. S-a mai întâmplat...", explică Adi importanţa şansei.

Misiunea cea mai dificilă şi istovitoare a avut-o în urmă cu vreo cinci ani, pentru a stinge un incendiu de proporţii izbucnit la depozitul de materiale de construcţii Masterplast din Şoseaua Borşului. "Am ieşit pe poarta unităţii la 3 noaptea şi seara la ora 10 încă mai lucram acolo", îşi aminteşte el.

În spatele măştii

Pompierii sunt solicitaţi nu doar fizic, ci şi psihic. Deseori asistă la adevărate drame, dar pentru a-şi îndeplini misiunea este esenţial să nu se lase copleşiţi. "Pentru mine, cea mai traumatizantă intervenţie a fost prima soldată cu o victimă. Am intrat într-un apartament cuprins de flăcări, în care nu-mi vedeam nici palma în faţa mea. Apoi am dat peste victimă: un bătrânel care, cred, era imobilizat la pat şi murise asfixiat, din cauza fumului".

Bărbatul a participat şi la misiuni de descarcerare, şi nu puţine i-au rămas întipărite în minte. "Victimele strigă, sunt blocate, suferă dureri groaznice. Uneori mai sunt şi aparţinători în jur, care strigă şi ei. În plus, se şi adună mulţimi de curioşi, toţi cu telefoanele mobile scoase. În timpul ăsta, noi trebuie să nu auzim nimic şi să ne facem treaba cât mai bine!", spune pompierul. "Nu sunt lucruri pe care le vezi şi apoi poţi mergi acasă liniştit..."

Judoka de mic

Adi are, totuşi, o metodă eficientă pentru a-şi întări psihicul: sportul. De la vârsta de 9 ani practică judo, o disciplină de mare tradiţie în Oradea. "Un coleg de clasă era fiul antrenorului Emil Morar (n.r. - acum antrenor la LPS Liberty), aşa că am început antrenamentele împreună", povesteşte bărbatul.

Ceea ce a început ca o întâmplare s-a transformat în cea mai mare pasiunea a sa. Şi nu degeaba, de vreme ce a fost şi răsplătit pentru performanţe, în perioada 2006-2007 devenind campion naţional de tineret şi vicecampion naţional la seniori. "E greu să explic judo-ul, e greu de înţeles din afară. Îţi trebuie un psihic puternic, un control bun. Dacă te deconcentrezi se poate termina brusc tot meciul. Un an de pregătire se poate risipi într-o secundă. Este un sport al momentului, al clipei", îl descrie tânărul.

După ce a devenit pompier, Adi a aflat că Ministerul Afacerilor Interne organizează competiţii pentru poliţişti şi pompieri, pe mai multe ramuri sportive. După prima de nivel naţional la care a participat, şi pe care a şi câştigat-o, orădeanul a fost selecţionat în lotul care a reprezentat România la Jocurile Mondiale ale Pompierilor din 2008, care au reunit la Liverpool circa 5.000 de competitori, toţi practicanţi ai unui sport de performanţă. Rezultatul a fost din nou de excepţie, cucerind aurul la judo. Un an mai târziu, în 2009, a dat lovitura din nou, repetând performanţa la Jocurile Mondiale ale Poliţiştilor şi Pompierilor în Canada.

Campion… fără talent

De-a lungul anilor, Adi a adunat 18 medalii la competiţiile naţionale şi internaţionale rezervate pompierilor şi poliţiştilor, dintre care 13 de aur, patru de argint şi una de bronz. Şi nu e totul, căci triumfă şi la alte ramuri sportive, în ultimii doi ani, câştigând locul I la Campionatele Naţionale de Unifight (o disciplină ce îmbină tehnici militare şi stiluri de luptă tradiţionale, competitorii fiind puşi să parcurgă un traseu dificil şi apoi să lupte) organizate de MAI. "Mi-am dorit să încerc şi asta. Traseele sunt destul de grele: sari un gard, treci peste o bârnă de echilibru, traversezi un tunel, tragi cu pistolul şi arunci cu cuţitul la ţintă, urci pe o plasă marinărească la 7 metri...", explică tânărul.

Pe deasupra, orădeanul a ieşit campion mondial şi la... canotaj. În 2010, la Jocurile Mondiale ale Pompierilor din Coreea de Sud, un canotor din lotul României avea nevoie de un partener, iar Adi s-a "băgat". S-au antrenat împreună o lună, la Bucureşti, dar pare să nici nu fi fost nevoie de mai mult. "Am avut noroc, partenerul meu era un fost component al lotului olimpic de canotaj al României", spune orădeanul, cu modestie.

Cum îşi explică Adi succesul în tot ce face? Simplu: "Nu vreau să mă zbat în mediocritate. Vreau să fiu cel mai bun. Se poate, cu ambiţie şi voinţă!". Două calităţi pe care, alături de altele, le are din plin...

COLECŢII DE AUR
Salbă de medalii

De-a lungul participărilor la campionatele naţionale ale MAI pentru pompieri, Adrian Bogoşel (foto) a adunat 8 medalii de aur la judo, cărora anul acesta le-a adăugat şi una de argint, la categoria 90 kg. La Jocurile Mondiale din 2010, când a ieşit campion la canotaj, orădeanul a obţinut şi medalia de argint la judo, plus una de bronz la lupte libere. "Un bun sportiv trebuie să fie polivalent", crede el.

În 2011, la New York, Adi a devenit vicecampion mondial la judo, categoria -90 kilograme, poziţie ocupată şi  în 2013, la Belfast, în Irlanda de Nord, unde au concurat peste 7.000 de sportivi din 67 de ţări. "Vreau să le mulţumesc superiorilor şi colegilor din ISU Crişana că m-au susţinut mereu", a ţinut să spună subofiţerul, recunoscător pentru sprijinul de care s-a bucurat.