Mai mult de dragul unei plimbări cu bicicleta, am mers marţi seara în Cetate, căci Monica Anghel şi Ovidiu Komornyik nu m-au atras. Cetatea m-a întâmpinat, însă, cu o jumătate de poartă închisă. Prin jumătatea deschisă, oamenii se aglomerau şi îşi dădeau prioritate cu rândul. "De ce trebuie să stea poarta închisă de Zilele Oraşului?", am întrebat cu voce tare, intrigat, şi am deschis-o larg. Imediat a apărut portarul, un Dorel cu burtă şi mustaţă, simpatic şi rotofei, pe la 50 de ani, care mi-a spus că poarta trebuie să stea închisă. De ce? "Aşa ni s-a cerut".
L-am chestionat cine a ordonat asta, iar atitudinea i s-a schimbat brusc. "Du-te, mă, d-aci şi vezi-ţi de treaba ta!". Când l-am întrebat cum îşi permite să-mi vorbească aşa, eroul de filme cu bătăi din străfundurile sale s-a trezit instant la viaţă. Şi-a parcat mustaţa la 1 cm de nasul meu şi, în timp ce mă călca puternic pe piciorul stâng ca să-mi împiedice retragerea, m-a prins şmechereşte de obraz, la limita durerii, holbându-se ameninţător. M-am smucit, moment în care m-a prins de braţ şi mi-a sfâşiat mâneca dreaptă a hainei. Atunci i-am smuls din piept ecusonul, să văd cu cine am de-a face.
S-a chinuit să îmi desfacă pumnul, să o ia înapoi, dar n-a putut. Apoi, ca un băieţaş căruia golanii de pe stradă i-au furat mingea, a fugit gâfâind să caute ajutor. Am avut răgaz să citesc ecusonul: Dumitru Şuţu (sic!), agent de securitate al Rodac Security din Surduc. În scurt timp, portărelul s-a întors cu o ceată de jandarmi care m-au condus la maşina lor să dau o declaraţie. Portarul agresor a fost condus la gheretă cu grijă părintească de însăşi căpetenia jandarmilor, aceiaşi jandarmi care asistă cuminţi la bătăile dintre bandele de interlopi, gata să aplaude.
Nici jandarmii, nici şeful lor, căpitanul Andrei Tăut, nu au fost impresionaţi de relatarea mea, de haina ruptă, de urma tălpii lui Şuţu de pe pantof. Nu le-au considerat probe! Nici mărturia prietenei mele, martoră la incident, nu a contat. Deşi nu îl înjurasem şi nu îl lovisem pe paznic, am primit stupefiat un avertisment scris în care eram acuzat tocmai de aceste fapte! În procesul verbal figura ca martor-fantomă administratorul Cetăţii, Dumitru Noane, apărut în cadru la 15 minute după atacul Şuţului.
"Închidem poarta pe jumătate ca să nu intre maşinile", s-a scuzat un angajat al Cetăţii, în timp ce pe lângă noi intra o maşină. N-am mai avut chef să-i explic că o poartă pe jumătate închisă în zi de sărbătoare dă prost din orice punct de vedere (estetică, profesionalism, ospitalitate, bun simţ). Şi nici că politica porţilor închise indică o mentalitate la fel de medievală ca Cetatea, pentru care nu se fac procese verbale.
Cât despre Jandarmerie, organizaţia plătită de români ca să îi bată când ies în stradă, a demonstrat din nou că e dresată să apere doar Cetatea, nu şi cetăţenii. Cetate care, oricum, e pe mâini bune: orice invadator străin va sfârşi cu fâşu' rupt! Unde erai pe la 1660, Şuţule?