Printr-o iniţiativă legislativă de modificare a Legii 255/2010 privind exproprierile, deputatul UDMR Bihor Szabo Odon propune ca instituţiile de stat care fac exproprierile în scop de interes public să acorde proprietarilor despăgubiri nu doar pentru valoarea materială a bunurilor expropriate, ci şi despăgubiri „accesorii”, ținând cont de valoarea sentimentală și de perioada de locuire a imobilelor, aşa încât exproprierile să poată fi considerate cu adevărat „drepte”.
„Pentru a căpăta caracterul cerut de Constituţie, anume acela de a fi «drept», preţul, echivalentul despăgubirii proprietarului, trebuie să reflecte toate pierderile şi cheltuielile antrenate de pierderea proprietăţii. Pe lângă pierderea valorii de piaţă a bunului expropriat, a cărui estimare trebuie să fie cât mai fidelă, se pune problema altor pierderi şi cheltuieli”, a justificat deputatul, conform unui comunicat dat publicităţii miercuri.
În ce priveşte aceste „alte pierderi şi cheltuieli”, ele pot fi foarte diverse, se arată în expunerea de motive a iniţiativei, începând de la cele obiective (costuri de mutare) şi „până la cele mai dificil de estimat, cum ar fi suferinţele emoţionale, îndeosebi în cazul imobilelor cu destinaţie de locuinţă, în care proprietarii au locuit, şi-au crescut familia, au investit bani şi emoţii, au acumulat amintiri”.
Concret, parlamentarul propune modificarea a două articole din Legea 255/2010 referitoare la modul de stabilire a cuantumului despăgubirilor, şi anume renunţarea la utilizarea valorilor minime cuprinse în evaluări pe baza studiilor contractate de camerele notarilor publici, „deoarece acestea nu pot stabili valori «drepte» pentru despăgubiri”, precum şi evaluarea fiecărui imobil ce urmează a fi expropriat în mod individual, sau pe tipuri de imobile, dacă este vorba de terenuri şi numai acolo unde acestea au caracteristici comparabile.
Astfel, despăgubirea estimată ar urma să aibă două componente: cea principală (cu luarea în considerare a pierderii concrete de avere) şi despăgubirea accesorie (cu o parte clar estimată, respectiv cea privind cheltuieli şi pierderi cu mutarea/relocarea afacerii, de exemplu, precum şi o parte subiectivă, „care să reflecte, măcar parţial, suferinţa emoţională a proprietarului”).
Proiectul prevede pentru exproprierea imobilelor cu destinaţia de locuinţă un procent de majorare a valorii de piaţă corespunzător perioadei în care proprietarul cu familia sa, inclusiv moştenitorii, au locuit în imobilul respectiv. Acest procent ar varia între 20% din valoarea imobilului pentru o perioadă de locuire de până la 25 de ani şi 50% pentru o perioadă de locuire de peste 50 de ani.