Declarat unul dintre cele mai sănătoase sporturi, pe cale de a deveni chiar disciplină olimpică, squash-ul are tot mai mulţi adepţi şi în Oradea.

Un orădean clasat în primii 10 jucători profesionişti din ţară a înfiinţat o asociaţie dedicată promovării acestui sport, pe care îl consideră "şah în mişcare", singurul teren de squash fiind vizitat de tot mai mulţi pasionaţi.

La perete

Când aud squash, mulţi îşi imaginează nişte bărbaţi îmbrăcaţi în alb şi lovind o minge de perete, cu o rachetă asemănătoare celei de tenis. Curioşii au descoperit, însă, că acest sport e mai mult decât atât. "Am jucat tenis mai mulţi ani şi am participat la competiţii de amatori. În 2004 un prieten mi-a spus că s-a deschis ceva fain în oraş, un teren de squash. De atunci nu m-am mai întors la tenis", povesteşte Micky Puşcaş, retras la începutul acestui an din competiţiile pentru profesionişti, dar situat încă între primii 10 jucători din ţară.

Squash-ul a apărut în urmă cu aproape 200 de ani, iar legenda spune că cei care au inventat o versiune rudimentară a acestui sport au fost deţinuţii din închisorile engleze. Jocul îşi ia numele de la faptul că mingea folosită este una moale, din cauciuc, care ar putea fi "squashed" (zdrobită, în traducere - n.r.). Cu timpul, jocul a evoluat, ajungând unul dintre cele mai complexe sporturi, presupunând pregătire fizică şi tactică deosebită. "Eu zic că s-a schimbat în 2004-2005, când în competiţiile europene au intrat sportivi din Egipt. Squash-ul clasic se joacă în defensivă, iar egiptenii au introdus lovituri noi, de ofensivă, făcând sportul mult mai atractiv", explică Micky Puşcaş.

Joc al minţii

Squash-ul se joacă pe un teren pătrat închis, de circa 62 mp, cu pereţi înalţi, iar cei doi jucători, respectiv patru dacă meciul este la dublu, trebuie să găsească variante de a lovi mingea în aşa fel încât adversarul să n-o poată returna. "Servirea se face deasupra unei linii trase undeva la mijlocul peretelui frontal. Adversarul trebuie să returneze înainte ca mingea să cadă de două ori pe podea", explică Micky.

Cu excepţia servei, jucătorii pot folosi şi pereţii laterali pentru a crea, cu mingea, unghiuri cât mai dificile pentru oponentul lor. Un meci e câştigat când un jucător sau o echipă îşi adjudecă 3 seturi din 5, iar setul are 11 puncte. "Squash-ul e un joc al minţii, ca şahul, doar că în mişcare rapidă. La nivel profesionist presupune mult antrenament, lovituri exersate şi tactică. Frumuseţea intervine când jucătorul gândeşte", povesteşte orădeanul.

În funcţie de nivelul oponenţilor, un meci poate dura între 15 minute şi 2 ore. În lume, squash-ul a devenit un sport extrem de popular, organizându-se campionate europene şi mondiale, transmise pe un post TV anume dedicat. Meciurile se desfăşoară pe un teren cu pereţi transparenţi, astfel încât competiţia să poată fi urmărită de cât mai mulţi spectatori. Datorită complexităţii şi popularităţii, squash-ul ar putea deveni în anii următori chiar sport olimpic.

Cel mai sănătos

Squash-ul devine tot mai popular şi în România, existând o federaţie de specialitate şi mai multe competiţii naţionale. La Oradea a fost deschis, cu 10 ani în urmă, un singur teren de joc, la sala de fitness Get Fit din incinta Lotus Center. Acolo exersează şi joacă turnee naţionale reprezentanţii Asociaţiei Squash 4All Oradea, înfiinţată de Micky Puşcaş. "Avem vreo 25 de membri care participă la competiţii judeţene şi naţionale, dar în total sunt peste 50-60 jucători care folosesc terenul", spune acesta, adăugând că din acest motiv ar fi binevenit un al doilea teren în oraş.

În urmă cu câţiva ani, squash-ul a fost desemnat cel mai sănătos sport din lume. "E foarte solicitant. Eu am slăbit de la 97 kg la 79 kg în două luni şi jumătate", povesteşte Micky. Cei care sunt tentaţi să încerce acest joc pot să-şi facă o rezervare la sală, o oră fiind taxată cu 20-30 lei, în funcţie de intervalul orar ales. Cei care, însă, vor să înveţe întâi bazele acestuia pot contacta pe Facebook Asociaţia Squash 4All. Şi apoi să se convingă dacă, într-adevăr, squash-ul e pentru toţi...