La începutul lunii, orădenii au gustat din plin un eveniment mai puţin obişnuit pentru ei. În patru zile, prima ediţie a European Music Open a adunat peste 4.000 de spectatori, care au plecat încântaţi de la spectacole.

Nu-i greu de priceput de ce. Festivalul, finanţat de municipalitate, a programat la Oradea gale de operă cu invitaţi renumiţi, un concert Carmina Burana pe scena Teatrului Regina Maria, un recital al celui mai faimos cantor din Viena în Sinagoga Zion, un concert la orga mare a Bazilicii Romano-Catolice şi o întâlnire a unor personalităţi de prim rang ale culturii româneşti.

Omul din spatele proiectului este tot un orădean, mai puţin cunoscut însă în oraşul natal: tenorul Alexandru Badea, stabilit la Viena de peste 20 de ani, care a colaborat de-a lungul carierei cu "granzi" ca Luciano Pavarotti şi Placido Domingo.

Anul trecut, Badea a acceptat o provocare lansată de edilii oraşului, aceea de a le dărui foştilor concitadini un adevărat festin cultural. În interviul acordat BIHOREANULUI, artistul vorbeşte deja despre următoarea ediţie...

"Primarul Bolojan mi-a lansat provocarea"

Sunteţi directorul artistic al European Music Open, iar ediţia inaugurală tocmai s-a încheiat cu succes. Cine şi cu ce gânduri v-a propus să organizaţi evenimentul?

- S-a întâmplat în urma unui concert pe care l-am susţinut anul trecut în Oradea, cu scopul de a strânge fonduri pentru dotarea bibliotecii Colegiului Naţional Emanuil Gojdu. Am avut atunci o întâlnire cu primarul Ilie Bolojan, care mi-a lansat această provocare, de a gândi un proiect cultural complementar celor deja existente în oraş. A fost, într-adevăr, o provocare, căci nu mai organizasem vreun eveniment cultural. De obicei, eu cânt. Şi atât. (zâmbeşte)

- Cum aţi gândit festivalul? Ce voiaţi să le arătaţi orădenilor?

- Am pornit de la ideea de colocviu, de întâlnire a unor personalităţi în jurul cărora să aşez evenimente muzicale. De la bun început am vrut ca festivalul să aibă un impact care să depăşească graniţele oraşului şi, de ce nu, ale ţării. În ce priveşte concertele alese, am vrut să fie pe placul unui public mai larg, nu doar al celui avizat.

- Prima ediţie a European Music Open a avut ca invitaţi mari artişti - dirijorul Cristian Mandeal, soprana Elizabeth Vidal, organistul Francois Henri Houbart... A fost greu să-i convingeţi? În ce condiţii au venit la Oradea?

- Nu a fost greu deloc. Cu majoritatea mă leagă relaţii de peste 20 de ani. Tuturor proiectul li s-a părut extrem de interesant şi toţi s-au simţit onoraţi să facă parte din prima ediţie. Singurul pe care a trebuit să-l conving a fost organistul Francois Henri Houbart. Acesta avusese o experienţă neplăcută cu o orgă veche şi nerestaurată în Rusia, temându-se că nu va putea cânta nici la cea din Bazilica Romano-Catolică. Mi-am asumat riscul.

- Odată cu festivalul aţi promovat şi monumente precum Sinagoga Zion şi Bazilica Romano-Catolică. A cui a fost ideea?

- Eu mi-am dorit asta. M-au fascinat întotdeauna podurile dintre noi, oamenii, şi am constatat cât de uşor le putem construi. Nu există o casă mai potrivită pentru muzică decât bisericile. Şi s-a văzut acest lucru. Atât la Sinagogă, cât şi la Bazilică lumea a trebuit să stea în picioare, căci toate locurile erau ocupate.  

"Artiştii abia aşteaptă să se întoarcă la Oradea"

- Aţi avut şi dumneavoastră apariţii în festival, între care una la balconul Bazilicii Romano-Catolice, interpretând Ave Maria. Cum aţi simţit momentul?

- A fost inevitabil să cânt. Iniţial am programat un recital de o oră la orga mare a Bazilicii, lucru care n-a fost posibil din cauza stării acesteia, aşadar eu şi soprana Elizabeth Vidal, acompaniaţi la orga mică de Francois Henri Houbart, am avut mai multe momente decât cele plănuite iniţial. La câte aveam pe cap, am crezut că nu voi fi în stare să cânt, dar am reuşit. În Bazilică s-a simţit o energie înălţătoare.

- Din câte s-a văzut, orădenilor le-a plăcut European Music Open, deşi aţi fost rezervat înaintea festivalului. Ce feed-back aţi primit între timp?

- Când l-am văzut pe episcopul romano-catolic Laszlo Böcskei la concertul cantorului Shmuel Barzilai în Sinagoga Zion am simţit că e bine ceea ce facem. Lumea, în general, a răspuns senzaţional acestei iniţiative. Pe de altă parte, dacă până pe 9 iunie nimeni nu a avut aşteptări în privinţa European Music Open, eventual doar curiozităţi, acum am creat aşteptări...

- Dar invitaţii? Cum au văzut ei Oradea, având în vedere că mulţi s-au aflat la prima vizită în oraşul nostru?

- Să ştiţi că au fost extrem de impresionaţi, nu numai de ospitalitatea noastră, ci şi de oraş în sine. Artiştii din străinătate nu mai fuseseră în Oradea, acum abia aşteaptă să se reîntoarcă.

- V-aţi propus, alături de municipalitate, să faceţi din festival o tradiţie. Va exista, deci, o a doua ediţie? Dacă da, veţi schimba "reţeta" sau ar trebui să ne aşteptăm la evenimente similare?

- Da, vă pot vorbi în momentul acesta despre o a doua ediţie. Am avut întâlniri cu primarul Ilie Bolojan, cu episcopul Laszlo Böcskei, cu directorul Muzeului, Aurel Chiriac, şi toţi - absolut toţi - vorbesc despre o a doua ediţie, lucru pentru care mă simt extrem de recunoscător. Însă din experienţă spun că, de obicei, a doua încercare poate fi cea mai grea, cea de care va depinde în mare măsură succesul sau fâsâiala unui proiect. În mod evident, vom avea alţi invitaţi anul viitor. Altfel, nu vor fi schimbări majore.

"Domingo şi Pavarotti, doi oameni care te marchează"

- Aţi călătorit prin toată lumea. Cum vedeţi transformarea Oradiei faţă de cea a copilăriei dvs?

- Îmi place ce văd acum în Oradea. Remarc calitatea lucrărilor care s-au făcut aici. Cred că trebuie să fii rău intenţionat să nu vezi asta. Trebuie doar să compari felul în care a fost amenajată Piaţa Unirii cu felul în care a fost făcută, în urmă cu mai mulţi ani, partea pietonală a străzii Republicii. De asemenea, am avut bucuria să descopăr că fostul Cinema Oradea va fi reabilitat. Este o minunăţie care în câţiva ani ar putea deveni unul din cele mai frumoase spaţii culturale din regiune.

- Ce credeţi că ar trebui să facă autorităţile pentru a atrage turişti în Oradea? Care credeţi că ar trebui să fie brandul nostru?

- Nu sunt specialist. Ceea ce ştiu e că există în lume şi turismul cultural şi că orice festival care începe să aibă tradiţie atrage turişti. Nu am inventat noi roata. Îmi pot imagina ca joaca asta a noastră numită European Music Open să se transforme într-o atracţie pentru turismul cultural din Oradea.

- Puţini orădeni vă cunosc parcursul pe scenele internaţionale de operă. Noi ştim însă că, în trecut, aţi colaborat cu Placido Domingo şi aţi învăţat de la Luciano Pavarotti. Cum vedeţi acum întâlnirile cu cei doi?

- Pot să spun că au fost decisive. Fiecare dintre noi avem parte de ele în viaţă. Cei doi sunt genul de oameni care te marchează.

"M-am întors în Oradea, chiar dacă nu locuiesc aici"

- În urmă cu mai bine de două decenii aţi părăsit România, deşi începuserăţi deja o carieră în Bucureşti. De ce?

- Mi-am dat demisia şi de la Opera Naţională din Bucureşti, şi de la Teatrul de Operetă. Se porniseră acolo nişte curente cu care n-am fost de acord. Intenţia mea nu a fost să plec din ţară, de altfel multă vreme nici n-am considerat că am plecat. Cum lucram peste tot pe contract, nu ca angajat, după fiecare proiect mă întorceam ori în Oradea, ori în Bucureşti, unde îmi reîncărcam bateriile. Dar la un moment dat a început să mă încerce un sentiment neplăcut. Am simţit că nu mai aparţin locului din care plecasem, dar nici locurilor în care eram. Eram peste tot şi niciunde. Voi deveni sentimental acum, dar experienţa European Music Open m-a făcut să simt din nou că aparţin cu adevărat locului acestuia, că aparţin Oradiei.

- De-a lungul carierei aţi cântat pe scene din lumea largă. Ce face acum Alexandru Badea?

- Voi pleca la un festival în Austria, după care voi ajunge la Bucureşti pentru nişte examene de doctorat. Între octombrie şi ianuarie voi fi în Helsinki pentru o colaborare cu Opera de acolo. Mai departe, trebuie să mă uit în agendă...

- Locuiţi la Viena de circa 20 de ani. V-aţi gândit vreodată să vă întoarceţi acasă?

- De multe ori, nu o singură dată. Dar eu consider că m-am întors deja în Oradea, chiar dacă nu locuiesc aici.