Teren de luptă: şmecheri contra fraieri

După principiul că atunci când doi se ceartă, al treilea câştigă, Asociaţia Ten-Mar a închiriat în 1998 baza sportivă din strada Republicii 58 pe o perioadă care s-a prelungit la 25 de ani.

Asociaţia a avut parte şi de "noroc", căci CS Crişul i-a concesionat la acea vreme terenul cu doar 1.300 de dolari pe an. Terenul are însă un statut neclar, dreptul de a-l administra fiind revendicat atât de club, cât şi de Palatul Copiilor.

Istorii contradictorii

Terenul "Muzeu", cum este numit fiindcă, pe vremuri, acolo se afla muzeul oraşului, are o istorie complicată. Donat la începutul anilor 1900 de orădeni Uniunii Regionale de Istorie şi Arheologie, o suprafaţă de 11.926 de metri pătraţi a ajuns în posesia statului român, după ce instituţia s-a desfiinţat. Din 1971, statul a dat Casei Pionierilor (Palatul Copiilor de acum) 7.821 mp din acel teren, care include clădirea, dar şi baza sportivă. "Orice teren care intră în proprietatea statului poate fi împărţit numai prin Hotărâri de Guvern. Noi am primit cu drept de administrare operativă toată această suprafaţă", spune Nicolae Peter (foto), directorul Palatului Copiilor, a cărui afirmaţie e întărită şi de actele de Carte Funciară.

Numai că, în realitate, terenul nu este folosit de Palat. O suprafaţă de 5.107 mp este administrată de CS Crişul, de zeci de ani. "În 1958, anul înfiinţării clubului, am primit acest teren în folosinţă printr-un protocol de la Uniunea de Cultură Fizică şi Sport, actualul Departament al Sportului din Ministerul Educaţiei. Eu am acte că e al nostru", susţine Gheorghe Frenţ, preşedintele CS Crişul, club departamental al Ministerului.

Ghinionul unora...

În perioada comunistă, terenul era folosit atât de sportivii clubului, cât şi de cercurile de la Casa Pionierilor. "Pe atunci nu era o departajare clară pe domeniul statului. A fost o perioadă în care am folosit terenul împreună", explică directorul Palatului. Problemele au început după 1990, când fiecare a încercat să-şi stabilească proprietăţile.

"Noi ne-am dat seama prin '95 că plătim mai multă apă decât folosim, adică şi cea folosită la teren, aşa că le-am tăiat ţevile", spune Peter. Dacă problema apei a fost rezolvată în acest fel, Palatul plăteşte în continuare canalizarea pluvială pe toată suprafaţa. "Extrasul CF prezentat la reînnoirea contractului, în 2003, arată că Palatul Copiilor are 7.821 mp", confirmă şi Alin Sas, purtătorul de cuvânt al Companiei de Apă Oradea.

Deşi ţine cu dinţii de teren, CS Crişul nici măcar nu-l foloseşte pentru activităţile celor 14 secţii sportive. În 1998, clubul - condus la acea vreme de defunctul Ioan Alexandrescu - a dat terenul în chirie unei asociaţii sportive înfiinţate cu un an înainte: Ten-Mar, condusă de afaceristul orădean Remus Cobîrzan (foto) şi de fostul tenisman Marcel Moş, pe o chirie despre care se zvonea că abia depăşeşte 100 de dolari pe lună!

Chirie cu secrete

Despre dedesubturile afacerii, actualul şef al CS Crişul refuză să dea detalii. "Nu am avut bani de investiţii şi s-a încheiat un contract de închiriere cu o societate comercială", zice Gheorghe Frenţ (foto) lapidar. Întrebat care este redevenţa plătită de chiriaşi, Frenţ s-a eschivat din nou. "Vorbim de raporturi contractuale, aşadar datele sunt confidenţiale".

Nici reprezentanţii Ten-Mar nu au fost mai "vorbăreţi". Ba chiar au refuzat orice discuţie. "Ce vă priveşte pe dumneavoastră contractul? E treaba mea, a clubului Crişul şi a Ministerului. Vă rog să mă lăsaţi în pace!", a expediat Marcel Moş reporterul.

Misterul a fost dezlegat abia după demersurile BIHOREANULUI pe lângă Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret de la Bucureşti. Potrivit ANST, contractul a fost încheiat în septembrie 1998 pentru închirierea, pe 5 ani cu posibilitate de prelungire, a două terenuri de tenis şi a unuia de handbal, cu o chirie ridicolă, de doar 1.300 de dolari anual!Încă două decenii

În septembrie 2006, contractul a fost prelungit pe încă 20 de ani, singurele condiţii fiind ca "nivelul chiriei să fie stabilit în funcţie de preţul zonei stabilit prin Hotărâre de Consiliu Local" şi ca Ten-Mar să investească 100.000 de euro în "acoperirea terenului de tenis (n.r. - estimată însă la doar 40.000 de euro!), mansardarea clădirii existente (25.000 de euro) şi schimbarea suprafeţei de joc pentru terenul de handbal (35.000 de euro)".

La întrebarea de ce a fost prelungit contractul, ANST a precizt că Ten-Mar investise deja 150.000 de euro în amenajarea terenurilor de tenis, acoperirea terenului de handbal cu material sintetic şi împrejmuirea acestuia, nocturnă, foraj şi instalaţie de încălzire şi apă, bunuri care vor rămâne în posesia clubului. Explicaţia continuă cu faptul că CS Crişul avea nevoie de realizarea unor venituri proprii, adică de banii din chirie.

Preţul acesteia a rămas însă unul derizoriu pentru zona în care se află terenul, Ten-Mar plătind, pentru anul 2010, numai 2.850 de euro, iar pentru 2011 a fost indexată cu 7,9%, la 3.075 de euro, adică 256 de euro lunar pentru mai mult de 5.000 mp în centru. Cam cât pentru un apartament cu trei camere...

Non-profit?

Ten-Mar este înregistrată ca asociaţie sportivă, non profit. Totuşi, surse din lumea sportului susţin că asociaţia ar avea prea puţini sportivi şi s-ar axa, de fapt, mai mult pe activităţi comerciale, precum închirierea terenurilor către cei care vin să joace tenis şi fotbal. "E plin de maşini aici şi după-amiaza şi seara, vin oamenii la terenuri", confirmă un vecin ceea ce poate vedea toată lumea, din stradă.

Bilanţul pe 2009, ultimul afişat pe site-ul Ministerului de Finanţe, arată însă că Ten-Mar nu înregistrează deloc venituri din activităţi economice şi că singurele venituri ar proveni din activităţi fără scop patrimonial, adică non-profit. Concluzia logică e că veniturile reale din închirieri nici măcar nu sunt contabilizate. Altfel spus, patronii îşi bagă banii direct în buzunar.

Oricum ar arăta situaţia financiară a asociaţiei, cert e că a pus mâna pe un teren valoros în centrul oraşului, în timp ce sportivii CS Crişul se antrenează prin bunăvoinţa Clubului Sportiv Municipal Oradea la Sala Antonio Alexe şi la Bazinul Acoperit. Şi nici copiii de la Palatul Copiilor nu au unde să facă sport. "Am făcut cereri la Minister să recuperăm terenul, pentru că avem nevoie de el. Am 3.000 de copii care frecventează cercurile şi spaţiul nostru e mult prea mic", susţine directorul Peter.

Acum, chiar dacă Ministerul Educaţiei şi cel al Sportului sunt comasate, pare-se că problema rămâne tot nerezolvată. Terenul nu e nici la sportivi, nici la copii. Singurele foloase le trag nişte "băieţi deştepţi"...

FĂRĂ HOTAR
Terenul tuturor

Primăria susţine că ambele instituţii au drepturi pe acel teren, numai că nu au făcut nimic să determine cine cât posedă. "Terenul este în proprietatea publică a statului român, administrator este Ministerul Sportului prin CS Crişul şi Ministerul Educaţiei prin Palatul Copiilor. Problema este că nici una dintre unităţi nu şi-a operat grăniţuirea (n.r. -delimitarea, eventual pe cale judecătorească), nici faptic, nici pe schiţe cadastrale, aşa că de aici au pornit discuţiile", spune Cristian Beltechi, directorul Administraţiei Imobiliare Oradea. Directorul Palatului Copiilor afirmă că a cerut Ministerului Educaţiei să soluţioneze această problemă, însă nu a primit niciun răspuns.