Pe o străduţă aproape de centrul Oradiei, în fiecare după-amiază de joi se întâlnesc câţiva pasionaţi ai unei îndeletniciri aproape uitate: filatelia. În era tehnologiei şi a comunicării instantanee, colecţionarii de timbre încă răsfoiesc cataloage, analizează cu lupa fiecare detaliu şi discută despre timbrele rare care le lipsesc.

Ultimul club de filatelie din oraş mai are o mână de membri devotaţi, care probabil vor rămâne pasionaţi pe vecie de mărcile poştale. Sunt pensionari trecuţi de 60, 70 şi 80 de ani, conştienţi că, odată cu ei, va muri şi mişcarea filatelică locală.

O lume în miniatură

Clubul de Filatelie Oradea funcţionează pe lângă Forumul Democrat German - filiala Bihor de zeci de ani de zile. "Pe vremuri, când era Petru Filip primar, am cerut un sediu pentru club, dar Primăria ne-a refuzat. Din fericire, Forumul Democrat German nu ne dă afară, ne oferă o sală în care ne vedem în fiecare joi", spune preşedintele clubului, Tiberiu Bălănean. 

Negreşit, joia la ora 15, filateliştii se aşază la aceeaşi masă şi încep să răsfoiască cataloagele cu timbre din întreaga lume. Groase ca nişte biblii, cataloagele sunt esenţiale pentru colecţionari: ele conţin informaţii detaliate despre timbrele emise de diferite ţări, incluzând imagini, descrieri şi evaluări ale acestora.

Cu ajutorul cataloagelor, un colecţionar îşi evaluează propria colecţie, ştie care timbre îi lipsesc şi poate estima şi valoarea ei. "Avem cataloage cu emisiunile din toate ţările. Toată lumea e pe raftul acesta", explică liderul clubului, mândru de universul miniatural al clubului. 

Prilej de cunoaştere

Filatelia a apărut ca pasiune în secolul al XIX-lea, odată cu primele timbre poştale. Primul timbru din lume, Penny Black, a fost emis în Marea Britanie pe 1 mai 1840, având portretul reginei Victoria, şi a marcat începutul unui sistem modern de taxare a corespondenţei, la care România s-a raliat curând. La 15 iulie 1858, în Principatul Moldovei au fost puse în circulaţie timbrele "Cap de Bour" (foto), pe care azi le are în colecţie orice filatelist român serios, inclusiv toţi membrii clubului orădean.

Pasiunea colecţionării timbrelor a luat avânt în România interbelică, când în ţară s-au şi emis timbre tematice apreciate la nivel internaţional. "Este o chestiune de cultură generală, din emisiunile de timbre cunoşti animalele, flora, istoria fiecărei ţări", spune Bălănean. Fost inginer minier la Dobreşti, unde se exploata bauxita necesară fabricii de alumină din Oradea, are acum 80 de ani şi este colecţionar din copilărie. Datorită timbrelor, zice el, a descoperit florile şi păsările fiecărei ţări, a învăţat personalităţile lumii şi şi-a deschis mintea spre mai multă cunoaştere.

Tot mai puţini

La întâlnirile săptămânale ale clubului participă 5-6 orădeni, printre ultimii filatelişti orădeni. "În urmă cu 30 de ani, clubul avea 3.000 de membri. Acum, n-are nici 30, din care ne vedem constant un sfert", zice Bălănean. 

Cu două excepţii, toţi membrii sunt pensionari, trecuţi de 60, 70 sau chiar 80 de ani, cel mai vârstnic fiind un filatelist de 84 de ani. "Numai boşorogi", spun chiar ei, râzând. Pentru toţi, întâlnirile săptămânale sunt, însă, şi un bun prilej de socializare.

Fiecare dintre ei are colecţii cu zeci de mii de timbre, valoroase, de ordinul miilor de euro. Toţi îşi doresc încă să le completeze, motiv pentru care participă la târguri de profil din Ungaria sau din România, ori merg la magazinul filatelic din Cluj, nostalgici după vremurile în care şi Oradea avea unul. S-a închis de mult timp, nici ei nu mai ştiu exact când...

Urmaşii nu vor colecţiile 

Membrii clubului sunt conştienţi că pasiunea lor nu mai prezintă interes în vremurile de azi, când informaţiile pe care ei, pe vremuri, le aflau analizând cu atenţie desenele timbrelor sunt acum la dispoziţia oricui, graţie internetului. "Tinerii nu mai sunt interesaţi de filatelie, de când au apărut telefoanele. Deşi, pe lângă informaţii, timbrele au şi o componentă artistică. Uitaţi-vă doar cu atenţie la ele, ce frumos sunt desenate", spune Bălănean.

Dezinteresul îl văd colecţionarii chiar în familiile lor. Unul dintre cei mai tineri filatelişti ai clubului este Imre (foto), care are 66 de ani şi a moştenit pasiunea de la tatăl său. Colegii se mândresc cu el, pentru că reprezintă a doua generaţie de filatelişti din familia sa, însă Imre zâmbeşte puţin amar: tocmai se pregăteşte să-şi vândă toate colecţiile. "Fiica mea mi-a spus să nu-i las colecţiile moştenire, că nu le vrea, preferă banii. Aşa că le voi vinde". 

Totuşi, interesul pentru timbre încă clocoteşte în el, aşa că participă la expoziţii naţionale sau mondiale de filatelie, târguri ori licitaţii, unde a avut ocazia să vadă şi timbre foarte valoroase, care se vând chiar pentru milioane de euro.

Sfârşit previzibil 

De puţin timp, grupului filateliştilor s-a alăturat Sebastian Szabó (foto), un tânăr de 40 de ani, care are un magazin online de antichităţi şi organizează şi târguri de profil, la Biharia. "Mi-am transformat pasiunea în job", spune el, mărturisind că întotdeauna i-au plăcut "vechiturile".  

Colecţionează timbre din copilărie, dar recunoaşte că rar mai găseşte oameni de vârsta lui care să-i împărtăşească pasiunea. Mai sunt în Oradea câţiva filatelişti mai tineri, cu colecţii impresionante, cum sunt fostul deputat USR Silviu Dehelean ori fostul subprefect USR Daniel Palaghianu, dar nu sunt şi membri în clubul orădean şi nici n-au înfiinţat vreodată alt club, preferând să îşi dezvolte pasiunea pe cont propriu.

Aşadar, fără alţi tineri în jurul lor, filateliştii orădeni sunt conştienţi că, odată cu ei, va dispărea şi clubul lor. "Când terminăm noi, moare şi mişcarea filatelică locală", conchid ei, cu regretul că n-au reuşit să-i facă şi pe cei mai tineri să îndrăgească peticele de hârtie de care ei au atât de mare grijă. Dar fiecare generaţie cu pasiunile ei...

Urmăriți BIHOREANUL și pe Google News!