Alesia Rengle este adolescenta atipică: are 17 ani, dar nu este preocupată de petreceri şi distracţie, ci îşi drămuieşte zilnic timpul cu grijă, astfel încât să nu irosească niciun moment în care ar putea să înveţe sau să se antreneze. Elevă model, Alesia excelează nu doar la şcoală, ci este şi o sportivă de succes.
Vicecampioană balcanică la săritura în înălţime, cu patru titluri naţionale şi desemnată atleta anului 2020 în Bihor, tânăra visează la ziua în care va concura la campionatul mondial. Ca să-şi vadă visul împlinit, sacrifică bucurii adolescentine, în favoarea antrenamentelor stricte. "Îmi place să-mi fie greu", spune ea.
Sportivă de mică
Pe când era elevă în clasa a III-a, Alesia a aflat pentru prima oară că ar putea fi o bună sportivă. La ora de educaţie fizică de la şcoală, a fost reperată de un antrenor de atletism, care le-a spus părinţilor ei că micuţa are talent pentru acest sport. A început pregătirile pentru alergare viteză, dar entuziasmul n-a ţinut mult. "Mi-am rupt mâna, la antrenament. Am avut fractură deschisă, am fost operată de mai multe ori, tot tacâmul. Trei ani nu am mai făcut sport", povesteşte tânăra, acum elevă în clasa a XI-a la Colegiul Naţional "Emanuil Gojdu".
Grava accidentare n-a descurajat-o. Când s-a însănătoşit, le-a spus părinţilor că vrea să se reapuce de sport. "Am încercat tenis, baschet, volei, dar niciun sport nu-mi plăcea destul. M-am reapucat de alergare". Nu ştia atunci, dar "microbul" atletismului îl moştenise: "Părinţii mei nu sunt sportivi, dar tata mi-a povestit că lui, în copilărie, mereu i-a plăcut să fugă. Alerga de unul singur peste tot".
Aur la naţionale
La un concurs local, profesorul Virgil Preda, reputat antrenor de atletism, a remarcat-o în mulţimea de copii. "Eu săream la groapa de lungime şi dumnealui m-a reperat. Vorbea cu cineva, m-a observat pe mine şi s-a întors brusc, întrebând cine sunt eu", îşi aminteşte Alesia.
De-atunci, profesorul o pregăteşte, dar nu pentru proba de viteză sau săritură în lungime, ci la săritura în înălţime. "Mie îmi plac toate probele de atletism, dar la săritura în înălţime sunt bună. Nu eu am ales proba, ea m-a ales pe mine. Domnul Preda are experienţă şi mi-a spus că pentru asta am piciorul potrivit", zice Alesia. A mers pe mâna specialistului şi nu a greşit defel...
În doar patru ani, Alesia a obţinut performanţe serioase. A câştigat patru medalii de aur la campionatele naţionale, locul 4 la Festivalul Olimpic al Tineretului European din 2019, iar titlul naţional de anul trecut a calificat-o la campionatul european de juniori şi la cel balcanic. Europenele nu s-au mai ţinut, din cauza pandemiei de Covid-19, iar Alesia a sperat că măcar la Balcaniadă va ajunge. "N-am ştiut dacă va mai avea loc şi, până în iunie, nici antrenamentele nu le-am putut ţine. Până atunci, m-am pregătit doar alergând zilnic, în Parcul Brătianu", povesteşte Alesia.
Vicecampioană la Istanbul
Concursul balcanic a avut loc în septembrie la Istanbul, în Turcia, iar orădeanca a fost printre participanţi. "Condiţiile au fost grele. Pe lângă măsurile sanitare, au fost şi condiţii meteo neprietenoase, o furtună de nisip la periferia Istanbulului şi un vânt puternic. Dar pentru mine a fost cel mai frumos concurs", spune fata.
Cu o săritură de 1,77 m, de altfel recordul ei personal de până acum, tânăra a cucerit titlul de vicecampioană balcanică. Emoţionată, a urcat pe podium cu steagul României, iar senzaţia unică trăită o face să îşi dorească mult să mai fluture fericită tricolorul şi la alte festivităţi.
Medaliile adunate i-au adus şi titlul de atleta anului 2020 în Bihor, oferit de Asociaţia Judeţeană de Atletism. Cu modestie şi inocenţă, fata spune că nu s-a aşteptat defel la această distincţie: "A fost o surpriză totală, sunt mai mulţi colegi cu rezultate foarte bune". Marele regret e că n-a putut celebra cu antrenorii şi ceilalţi sportivi, pentru că gala nu s-a ţinut...
"Sportul m-a disciplinat"
Şase zile din şapte, câte două ore şi jumătate, Alesia se antrenează, fără să se plângă defel că nu-i rămâne timp de leneveală sau de distracţie cu prietenii. "Îmi place să-mi fie greu, mă motivează. În plus, sportul are un efect incredibil: merg la antrenament obosită şi ies de-acolo plină de energie, fericită", spune tânăra.
Ambiţioasă, anul acesta şi-a propus să atingă baremele de calificare la campionatele europene şi mondiale, iar pentru asta este dispusă să muncească intens. "Sportul m-a disciplinat foarte mult. Înainte, eram dezorganizată, acum ştiu foarte bine să-mi gestionez timpul".
Tânăra recunoaşte că o ajută şi faptul că şcoala se ţine la distanţă, pentru că orele sunt mai scurte şi câştigă şi timpul în care mergea şi venea de la liceu. Minutele "economisite" nu le consumă doar pentru sport, însă, ci şi pentru învăţat, deoarece Alesia este silitoare şi are numai note mari.
Sportiv, nu antrenor
Elevă într-o clasă de matematică-informatică, orădeanca ţine sus şi această ştachetă, dornică să termine liceul cu o medie cât mai mare. "Nu am decis încă ce voi studia în facultate, dar probabil va fi ceva din domeniul ştiinţelor exacte", mărturiseşte.
Nu are de gând să se lase de atletismul profesionist, dar în acelaşi timp vrea să-şi pregătească o carieră independentă. "Sportul este cea mai mare pasiune a mea, dar nu mă văd profesor sau antrenor", explică ea. Ştie însă că, indiferent ce parcurs va avea ca atletă profesionistă, toată viaţa va face sport. Odată ce i-a descoperit beneficiile, nu-l mai poate abandona...
