Adesea noi, ecologiştii, suntem acuzaţi că exagerăm, că panicăm lumea degeaba atunci când atenţionăm asupra poluării, când spunem că încălzirea globală va avea consecinţe ireversibile, când criticăm distrugerile provocate de civilizaţie. Suntem acuzaţi că ne împotrivim dezvoltării şi progresului...
Dar tocmai cei care ne blamează dau dovadă de ignoranţă, de nepăsare, de nesocotirea vieţii. Cei care o fac dovedesc necunoaşterea noţiunilor elementare de ecologie pentru că le lipseşte educaţia, aceea care trebuia însuşită la vârstele copilăriei.
Criticii noştri folosesc şi ei noţiunea de biodiversitate, dar ce înţeleg ei prin asta? Oare realizează cu adevărat ce bogăţie este mulţimea speciilor de plante şi de animale, începând de la cele mai simple organisme şi până la om? Oare înţeleg ei că orice deranj în această ţesătură are consecinţe imprevizibile?
La fel, se foloseşte anapoda şi noţiunea de dezvoltare durabilă. În realitate, aceasta s-ar putea rezuma printr-un îndemn simplu: Ia din natură cât să-ţi ajungă, dar lasă să şi rămână pentru alţii! Aplicat în toate aspectele vieţii de zi cu zi - de la alimentaţie, vestimentaţie şi locuinţă până la nevoia de a circula şi de a te distra - acest principiu înseamnă să faci totul cu măsură.
Trăim vremuri în care "pâinea şi cuţitul" ajung în mâinile ignoranţilor. A unor indivizi care sunt imorali pentru că risipesc resursele şi iresponsabili pentru că lasă tot mai puţin pentru generaţiile viitoare. Mă întreb dacă asemenea indivizi nu au şi ei copii şi nepoţi? Nu-şi dau seama cum vor trăi aceştia într-o lume cu tot mai puţine resurse, fie că vorbim despre apă, fie despre aerul curat?
În ce mă priveşte, sper totuşi că îşi vor descoperi cândva conştiinţa, inclusiv cea ecologică, şi că apoi vor trata Pământul cu mai multă blândeţe. Sper de exemplu că, dacă oraşul va avea cetăţeni mai educaţi şi mai conştienţi, în Oradea se vor tăia mai puţini arbori şi arbuşti! Că se vor extinde tot mai mult zonele verzi, cele care asigură calitatea vieţii mai mult decât orice altceva.
De aceea, le recomand şi conducătorilor, şi concetăţenilor, să citească "Pământul e bolnav", cartea lui Hubert Reeves. Vor afla poate mai repede că toţi răspundem pentru cum este această lume şi planeta pe care ea trăieşte!
Ana Marossy
biolog