.jpg)
Anticoagulantele orale de ultimă generație, denumite și anticoagulante directe sunt reprezentate actualmente de apibaxan (Eliquis), rivaroxaban (Xarelto) și dabigatran (Pradaxa), fiind disponibile din 2009.
Diferența dintre acestea și AVK constă în faptul că nu există teste de rutină pentru monitorizarea funcției de coagulare, deci testul INR nu este necesar. De asemenea nu este necesar nici regimul prescris din cadrul tratamentului cu AVK.
ATENȚIE!
Anticoagulantele directe împiedică formarea cheagurilor de sânge din vasele sanguine și sunt utile în prevenirea accidentelor vasculare cerebrale și a emboliilor la pacienții care prezintă tulburări de ritm cardiac (fibrilație atrială de origine nonvalvulară); de asemenea se utilizează în tratamentul trombozelor venoase, a emboliei pulmonare și a recidivelor acestor afecțiuni, fiind administrate și post-operator celor care au avut intervenții pentru proteză de șold sau de genunchi. Tratamentul este contraindicat la bolnavii cu tulburări de coagulare (sângerările importante), în bolile cu risc hemoragic (ulcerul gastric sau duodenal), în unele boli de ficat asociate cu tulburări de coagulare (insuficiența hepatică), insuficiența renală cronică, valvulopatii asociate cu tulburări grave de ritm și în asocierea cu alte anticoagulante orale sau injectabile.
REȚINEȚI!
Noile anticoagulante orale prezintă o eficacitate demonstrată mai bună față de AVK, interacțiunile medicamentoase sunt mai puține, iar dozajul este fix (nu în funcție de valorile INR). Nu se utilizează la femeile însărcinate sau la cele care alăptează (față de AVK). Există totuși o monitorizare a tratamentului cu anticoagulante de ultimă generație: înainte de începerea tratamentului se vor efectua testele pentru determinarea funcției renale și hepatice, repetate ulterior cel puțin o dată pe an la pacienții sub 75 de ani și de două ori pe an la cei de peste 75 de ani.