Există două tipuri de anticoagulante: injectabile şi orale. Cele injectabile conţin în principal heparină cu greutate moleculară mică, heparină standard sau non-fracţionată (toate de origine animală) şi fondaparina care este un antitrombotic. Cele orale sunt antivitaminele K (cele mai vechi) şi noua clasă de anticoagulante orale denumite şi directe (disponibile din 2009).
ATENŢIE!
Anticoagulantele injectabile împiedică formarea cheagurilor sanguine. Ele se pot administra intravenos sau subcutanat, în funcţie de acţiune, şi sunt utilizate în doze mici pentru prevenirea riscului de tromboză, dar şi curativ, pentru tratarea unei tromboze venoase instalate sau a emboliei pulmonare.
Au acţiune rapidă şi se administrează o durată limitată de timp. Principalele anticoagulante injectabile sunt: heparina calcică, enoxparina, dalteparina, nadroparina, tinzaparina şi enoxaparina. Fondaparina aparţine unei noi clase de anticoagulante injectabile, care inhibă o enzimă specifică procesului de coagulare şi este obţinută prin sinteză chimică. Despre celelalte anticoagulante în următorul episod!
REŢINEŢI!
În cursul tratamentului anticoagulant injectabil, este obligatorie urmărirea numărului de trombocite sanguine cel puţin o dată pe săptămână.
În cazul bolnavilor cu insuficienţă renală sau hepatică, tratamentul va fi strict supravegheat de medicul curant.
Unele medicamente, ca de exemplu aspirina sau anti-inflamatoarele, cresc riscul de hemoragie internă.
Sunt multe medicamente vândute fără prescripţie medicală, care conţin aspirină sau anti-inflamatoare, de aceea e bine să aveţi avizul medicului sau al farmacistului pentru prevenirea efectelor secundare.