- Episcopul romano-catolic de Oradea, László Böcskei, a luat pentru prima dată poziție publică, în mod explicit, față de scandalul izbucnit în jurul abatelui premonstratens Fejes Rudolf Anzelm, evacuat în această săptămână din spațiile Primăriei din ansamblul Colegiului Național „Mihai Eminescu”
- Într-un comunicat oficial publicat sâmbătă pe site-ul Episcopiei Romano-Catolice de Oradea, varag.org, și pe pagina de Facebook, Böcskei afirmă, în termeni apăsați, că situația creată în jurul mănăstirii premonstratense „nu servește unității, ci sporește dezbinarea”
- În mesajul său, PS Böcskei condamnă refuzul dialogului din partea abatelui Fejes Rudolf Anzelm, deși nu-l numește direct, și vorbește despre dezbinarea alimentată în jurul cazului, cerându-le totodată iertare celor răniți de conduita neadecvată a unor persoane bisericești
- Poziția episcopului este cu atât mai importantă cu cât, în timpul evacuării de marți, unii dintre susținătorii abatelui au cerut insistent „să vină episcopul”, sugerând că ar trebui să intervină
Nu poate fi un „observator pasiv”
În mesajul său, László Böcskei arată că a încercat timp de 17 ani să promoveze „dialogul, negocierile în căutarea unei soluții și calea reglementării pașnice”, dar că a considerat necesar să vorbească din nou, ca episcop, deoarece „ordinea Bisericii și binele spiritual al credincioșilor” o cer.
Acesta transmite că nu putea rămâne spectator în condițiile în care conflictul a ajuns să dezbine comunitatea. Dacă „fie și un singur membru al unei instituții monahale îi dezbină în fapt pe credincioșii locali și face imposibilă prezența autentică a carismei (n.r. – identitatea spirituală specifică) ordinului, atunci episcopul nu poate rămâne un observator pasiv”, afirmă PS Böcskei.
Episcopul insistă că nu vorbește împotriva Ordinului Premonstratens ca atare, ci în apărarea autenticității și viitorului său, arătând că o asemenea moștenire spirituală „cu un trecut glorios” nu poate deveni obiectul „unui scandal public de durată, al unei nereglementări juridice sau al unei dezbinări bisericești”.
Dialog refuzat
Una dintre cele mai ferme părți ale comunicatului vizează chiar conducerea Ordinului Premonstratens - reprezentată în Oradea chiar de Fejes Rudolf Anzelm.
Böcskei afirmă că propunerile și inițiativele sale, formulate „verbal și în scris, uneori și în public”, nu au fost acceptate de conducerea ordinului, astfel că a ajuns să afle despre evoluțiile din caz „în mare parte doar prin intermediul presei”.
Episcopul spune că este „trist și regretabil” că, prin respingerea dialogului, au fost închise și căile unei soluționări pașnice și că, în lipsa acestei deschideri, ordinul nu a profitat nici de ocazia de a asigura reglementarea situației de proprietate a bisericii care urmează să fie renovată și nici de păstrarea dreptului de utilizare a spațiilor în cauză.
„Este trist și regretabil, de asemenea, că din partea Ordinului Premonstratens nu a existat disponibilitatea ca, în numele diecezei și al ordinului, să ne adresăm printr-o petiție comună conducerii de la Roma și dicasterelor (tribunalelor bisericești - n.r.) competente, solicitând ajutor și sprijin. Cu toate acestea, domnul abate mi-a mulțumit în scris pentru informarea prezentată din proprie inițiativă, exprimându-și recunoștința pentru faptul că am reprezentat cauza ordinului în fața oficiilor Sfântului Scaun”, se arată în comunicatul semnat de episcop.
Mai mult, liderul Bisericii Romano-Catolice din Oradea notează și că superiorii ordinului premonstratens nu au manifestat suficientă deschidere pentru a-l vizita personal pe cel vizat, adică pe Fejes Rudolf Anzelm, și pentru a-și susține eficient confratele. În aceste condiții, transmite episcopul, a devenit imposibil pentru el să mai poată avea un rol substanțial în gestionarea problemelor care țin de administrarea bunurilor unui ordin aflat în afara jurisdicției locale.
Scandal cu „motivații politice”
PS Böcskei condamnă și scandalul creat în jurul evacuării. Preasfințitul afirmă că, pe fondul unor gesturi de solidaritate „frecvent trâmbițate”, au fost lansate „numeroase jumătăți de adevăr”, iar dezinformarea a alimentat ostilitate, dezbinare și ură inclusiv în rândul unor oameni de bună-credință.
Episcopul deplânge condamnările publice și denigrările îndreptate împotriva celor care au refuzat să se poziționeze în favoarea acestei cauze și spune că toate acestea contravin atât spiritului virtuților creștine, cât și unor valori umane fundamentale.
În plus, Böcskei avertizează că este „trist și regretabil” că ceea ce ar fi putut fi rezolvat prin proceduri legale și disponibilitate la dialog „se dorește a fi deplasat, din motivații politice, spre un conflict etnic”.
Mediu „șocant și dezordonat”
Episcopul evocă explicit și imaginile apărute în spațiul public după evacuarea din 14 aprilie, despre care spune că au arătat „comportamentul pătimaș, strigătele amenințătoare, conduita violentă și mediul șocant de dezordonat și neglijat”, toate acestea fiind, în opinia sa, semne că la rădăcina conflictului există „disfuncţii grave”.
Este o trimitere directă la scenele relatate în această săptămână de BIHOREANUL: evacuarea începută în prezența executorului, a reprezentanților Primăriei, a jandarmilor și polițiștilor, protestele și rugăciunile susținătorilor abatelui, vociferările și presiunile din timpul procedurii, dar și descoperirea șocantă a zecilor de animale moarte și a mizeriei din curtea și anexele folosite de Fejes.
Tot BIHOREANUL a relatat că, după evacuare, DSVSA Bihor l-a amendat pe abatele Fejes cu 1.000 de lei pentru igienă deficitară, neevacuarea gunoiului și neanunțarea autorităților despre cadavrele de animale găsite în curtea de lângă Colegiul „Eminescu”.
Episcopul le cere iertare credincioșilor
În finalul mesajului său, László Böcskei se delimitează „de orice act sau manifestare care, creând aparența violenței, dorește să exercite presiuni asupra oamenilor și asupra comunității”, fie în spațiul bisericesc, fie în afara lui.
Totodată, el spune că consideră necesar să le ceară iertare tuturor celor care au fost „scandalizați sau răniți” de conduita neadecvată a unor persoane bisericești, tocmai în situații în care „disciplina pastorală, tactul și spiritul lui Hristos ar fi trebuit să servească reconcilierii”.
Comunicatul integral al episcopului romano-catolic de Oradea, tradus din maghiară, poate fi citit mai jos:
Comunicat privind situația Ordinului Premonstratens
18 aprilie 2026
Deoarece în ultimii 17 ani am promovat dialogul, negocierile în căutarea unei soluții și calea reglementării pașnice prin toate mijloacele pe care le-am avut la dispoziție, consider necesar ca, în calitate de episcop, să mă exprim din nou cu privire la situația creată în jurul mănăstirii premonstratense din Oradea. Fac acest lucru nu doar din convingere personală, ci și pentru că ordinea Bisericii și binele spiritual al credincioșilor ne cer acest lucru. Mai mult, o fac pornind de la considerentul că, dacă fie și un singur membru al unei instituții monahale îi dezbină în fapt pe credincioșii locali și face imposibilă prezența autentică a carismei (n.r. – identitatea spirituală specifică) ordinului, atunci episcopul nu poate rămâne un observator pasiv. Conform magisteriului bisericesc, episcopul este păstrătorul „unității vizibile” a bisericii particulare, a cărui sarcină este respectarea diferitelor carisme, dar totodată și armonizarea acestora și protejarea binelui comun.
Văd cu adâncă durere că, în jurul unei moșteniri monahale venerabile, s-a creat o situație care nu servește unității, ci sporește dezbinarea. Or, avertismentul Sfântului Apostol Paul ne obligă și astăzi: „Siliți-vă să păziți unitatea Duhului, întru legătura păcii” (Ef 4,3).
Trebuie să recunoaștem că viața consacrată este un mare dar al Bisericii. De aceea, când mă exprim în chestiunea unei comunități călugărești, nu vorbesc împotriva unei carisme, ci doresc să protejez tocmai autenticitatea, integrarea eclezială și viitorul acesteia. Moștenirea premonstratensă nu ne este indiferentă: trebuie să luăm în serios situația creată, deoarece o moștenire spirituală cu un trecut glorios nu poate deveni obiectul unui scandal public atât de îndelungat, al unei nereglementări juridice sau al unei dezbinări bisericești. Comunitățile de viață consacrată trebuie să fie tocmai semne ale reconcilierii și unității într-o lume divizată (cf. Vita Consecrata 6). Dacă au devenit contrariul acestui lucru, atunci este nevoie de schimbare.
Dialogul nu exclude folosirea mijloacelor juridice, dar le precedă întotdeauna. În vederea promovării dialogului purtat sub semnul unității, propunerile și inițiativele mele, formulate verbal și în scris, uneori și în public, nu au găsit până acum acceptare din partea conducerii Ordinului Premonstratens. Din acest motiv, în multe cazuri am fost nevoit să urmăresc evoluțiile cu nedumerire, aflând despre ele în mare parte doar prin intermediul presei.
Este trist și regretabil că, prin respingerea posibilităților de dialog, s-au închis și căile de soluționare pașnică a chestiunilor litigioase. Consecința este că disputele care trenează deja de mulți ani nu au adus până în prezent niciun rezultat favorabil, nici în folosul ordinului, nici al bisericii locale.
Este trist și regretabil că, în lipsa deschiderii spre dialog, Ordinul Premonstratens nu a profitat de oportunitatea de a asigura comunității reglementarea situației de proprietate a bisericii ordinului (ce urmează a fi renovată), precum și păstrarea dreptului de utilizare a spațiilor în cauză.
Este trist și regretabil, de asemenea, că din partea Ordinului Premonstratens nu a existat disponibilitatea ca, în numele diecezei și al ordinului, să ne adresăm printr-o petiție comună conducerii de la Roma și dicasterelor competente, solicitând ajutor și sprijin. Cu toate acestea, domnul abate mi-a mulțumit în scris pentru informarea prezentată din proprie inițiativă, exprimându-și recunoștința pentru faptul că am reprezentat cauza ordinului în fața oficiilor Sfântului Scaun.
Este trist și regretabil, totodată, că din partea conducerii supreme a ordinului – deși aceștia sunt principalii competenți în remedierea unor astfel de cauze – nu s-a manifestat suficientă deschidere pentru a-l vizita personal pe cel vizat și pentru a-și susține eficient confratele. Într-o astfel de situație, devine imposibil pentru episcopul diecezan să mai reprezinte ceva substanțial în gestionarea problemelor de administrare a bunurilor unui ordin exempt (scutit de jurisdicția locală).
Este trist și regretabil că, pe fondul gesturilor de solidaritate frecvent trâmbițate, au fost formulate numeroase jumătăți de adevăr, iar ca urmare a dezinformării, s-au intensificat pornirile chiar și în rândul multor oameni de bună-credință, fapt ce a alimentat o atmosferă de ostilitate, dezbinare și ură în rândul celor interesați de acest caz.
Este trist și regretabil că, la adresa celor care, conform discernământului lor rațional, nu au dorit să își asume o poziție publică în favoarea acestei cauze, au apărut declarații de condamnare și denigrare din partea unor persoane care fie nu și-au asumat identitatea, fie nu posedă o viziune clară asupra rădăcinilor reale ale conflictului. Toate acestea nu doar că sfidează spiritul valorilor creștine, dar calcă în picioare și principii umane fundamentale.
Este trist și regretabil că ceea ce ar fi putut fi soluționat în beneficiul bisericii și al comunității prin proceduri legale și disponibilitate la dialog, se dorește a fi împins, din motivații politice, spre un conflict etnic.
Este trist și regretabil, de asemenea, tot ceea ce a circulat în media sub formă de materiale audio și video în timpul evacuării din 14 aprilie. Comportamentul pătimaș, strigătele amenințătoare, conduita violentă și mediul șocant de dezordonat și neglijat au dat mărturie, deopotrivă, despre faptul că la rădăcina conflictului creat și întreținut stau disfuncții grave.
Remedierea tuturor problemelor apărute în jurul Ordinului Premonstratens din Oradea este posibilă exclusiv prin respectarea fidelă a legislației bisericești aplicabile. Relația dintre bisericile locale și ordinele călugărești, precum și coordonarea cooperării dintre acestea sunt clar reglementate de canoanele relevante ale Codului de Drept Canonic (cf. can. 678–680).
În încheiere, delimitându-mă de orice act sau manifestare care, creând aparența violenței, dorește să exercite presiuni asupra oamenilor și asupra comunității noastre, fie în spațiul bisericesc sau în afara acestuia, consider necesar să îmi cer iertare tuturor celor care au fost scandalizați sau răniți de conduita și comportamentul inadecvat al persoanelor bisericești în situații în care disciplina pastorală, tactul și spiritul lui Hristos ar fi trebuit să servească reconcilierii.
Binecuvântarea lui Dumnezeu să însoțească viața fiecărui om de bunăvoință!
Oradea, la 17 aprilie 2026.
László Böcskei
episcop diecezan