6 minute. Vorbesc despre stopul cardiorespirator sau de timpul cât stă aprinsă o ţigară? E timpul în care un trecător de pe stradă, ce îşi aprinde ţigara în aşteptarea Ambulanţei se uită curios cum în faţa lui se stinge viaţa unui necunoscut. Când inima este oprită, sângele nu mai circulă, iar oxigenul nu mai ajunge la creier, care în 6 minute va fi afectat ireversibil.
Acest scenariu se întâmplă aproape zilnic pe străzile noastre. Mulţi curioşi, toţi învârtindu-se în jurul unei victime aflate în stop cardiorespirator, fără ca nimeni să schiţeze vreo măsură de prim ajutor. Încearcă tot felul de metode, care mai de care mai ilare: gâdilarea victimei cu o pană, spânzuratul de picioare cu capul în jos, amoniac sau oţet pe la nas. Lista e lungă, dar în capul ei primează trei metode cu adevărat utile: respiraţia artificială, compresiile pe piept şi defibrilarea.
Dacă pe primele două, cu un minimum de training, le poţi face oricând şi oriunde, cea de-a treia, defibrilatorul, pare a fi un dispozitiv pe care doar medicii au voie să îl folosească. Aşa aş fi spus şi eu acum câţiva ani, cărând la cazurile de urgenţe un aparat mare şi greu, plin de butoane.
Iată, însă, că progresul tehnologic a făcut acest defibrilator mic, uşor şi automat. Nu mai trebuie să fii doctor, ci doar să apeşi pe un buton de pornire, să lipeşti două abţibilduri de defibrilare pe pieptul pacientului şi să aştepţi comanda vocală a aparatului. Am putea zice că aceste aparate ar trebui agăţate pe perete ca stingătoarele de incendiu. Da, cu condiţia să fie mai ieftine!
Asta vreau pentru Oradea mea, să avem cu ce şi cine salva vieţi. De aceea colegii mei de la Ambulanţa Bihor şi cu mine am demarat un proiect de strângere de fonduri pentru achiziţia şi dotarea unor locuri publice cu defibrilatoare electrice automate.
Avem un oraş în plină dezvoltare. Vom fi tot mai prezenţi în locuri publice, la terase, aquaparcuri, spectacole sau manifestări sportive. Avem 6 minute la dispoziţie. Să le folosim din plin!
Emil Boţcău
Medic, Ambulanţa Bihor