Teatrul Regina Maria şi-a sărbătorit 60 de ani de existenţă neîntreruptă în Oradea printr-un spectacol minimalist, dar plin de emoţii şi simboluri.
Protagonistul său a fost actorul Eugen Ţugulea, o adevărată legendă a scenei, care a făcut parte din distribuţia primului spectacol al teatrului orădean, "O scrisoare pierdută", jucat la data de 26 noiembrie 1955. Astfel, cele şase decenii de activitate teatrală au fost împletite armonios cu amintirile personale ale reputatului actor în prezenţa a peste 200 de spectatori.
Show-ul aniversar a început cu o conexiune peste ani prin difuzarea unui fragment sonor din nemuritoarea creaţie a lui Caragiale, după care actorul Eugen Ţugulea a dat startul unei călătorii de peste două ore printre cele mai mari pasiuni ale vieţii sale: teatrul şi poezia.
În mod surprinzător, primele aplauze ale serii le-a primit colega sa Elisabeta Pop, fost secretar literar al teatrului orădean, în prezent critic de teatru, invitată să modereze întâlnirea. Dumneaei a furnizat şi o statistică impresionantă despre activitatea prietenului său: în întreaga sa carieră artistică, Eugen Ţugulea a jucat în 141 de premiere şi a avut 4110 apariţii pe scenă.
Eugen Ţugulea şi-a explicat dragostea pentru poezie recitând din Eminescu ("Glossa" şi "De-aş avea"), apoi a trecut la sonete de Michelangelo (traduse de Ştefan Augustin Doinaş şi Lucian Blaga), "Vara la ţară", de Topârceanu şi chiar la "Rică" a lui Miron-Radu Paraschivescu.
În două rânduri, actorul a şi lăcrimat sincer, fără nicio interpretare. Prima dată când a povestit tragedia colegului său Jean Săndulescu, care în 1980, a făcut un atac vascular chiar la intrarea pe scenă într-o premieră, dar şi-a dus la bun sfârşit rolul, pentru ca apoi să ajungă la spital, unde s-a stins a doua zi. A doilea rând de lacrimi s-a scurs atunci când actorul şi-a evocat mama citind un eseu.
Eugen Ţugulea şi-a amintit presiunea pe care a simţit-o jucându-l pe Mihai Viteazul şi a mărturisit că i-ar fi plăcut să-l joace pe Ştefan cel Mare mai mult din motive sentimentale, dumnealui fiind născut şi crescut în Moldova. "Am şi stricat câteva roluri", a declarat actorul în amuzamentul general al sălii.
Eugen Ţugulea a fost şi director al teatrului în două rânduri, experienţe la care s-a referit scurt şi cu modestie, declarând "am făcut şi lucruri bune, şi mai puţin bune". Dintre cele bune a menţionat introducerea în repertoriul teatrului a unor piese istorice pe care le-a considerat foarte necesare la acea vreme. În schimb, a apreciat actuala trupă a teatrului ca fiind "de un nivel înalt" şi a lăudat-o pentru performanţele din musicaluri.
Protagonistul întâlnirii şi-a rememorat şi începuturile regizorale. Într-unul din primele spectacole montate de el ("Miraculoasa carieră", a finlandezului Tauno Yliruusi) şi-au făcut debutul Daniel Vulcu, actualul director al teatrului orădean, şi scenografa Vioara Bara. Un alt moment de care Eugen Ţugulea şi-a amintit cu emoţie a fost înfiinţarea secţiei de actorie de la Facultatea de Muzică din Oradea (desfiinţată între timp), unde a şi predat, menţionând şi doi actori ai trupei Iosif Vulcan care s-au format acolo, Mihaela Gherdan şi Zentania Lupşe.
"Pot fi orice, numai leneş nu", a declarat actorul şi regizorul ajuns la 83 de ani, fapt confirmat de multiplele sale activităţi conexe: a înregistrat integral Biblia pentru un post de radio creştin, a scris poezii, scenarii de teatru şi chiar o carte de memorii teatrale şi personale.
De altfel, spectacolul aniversar s-a încheiat cu o poezie proprie, "Baladă pentru neamul meu", o demonstraţie de patriotism echilibrat şi neagresiv. "Ce mă face fericit? Familia şi munca", a declarat Eugen Ţugulea înainte de a primi flori şi felicitări din partea Teatrului Regina Maria şi a Teatrului Szigligeti, dar şi o cutie plină cu răvaşe de dragoste scrise de prietenii săi.