Conferințele 11even, în care 11 oameni vorbesc câte 11 minute, sunt ca nunțile românești - nimeni nu îndrăznește să le facă mai scurte. Teorema care spune că ce e frumos durează puțin nu funcționează. Aici, orice e frumos trebuie să fie luuung, inclusiv pauza. Iar pentru ca totul să fie și mai lung, Dumnezeu ne-a dat-o pe Mihaela Tatu ca prezentatoare (42 de minute în total, din cele 4 ore ale galei).

Poveștile de anul acesta parcă n-au fost la fel de impresionante precum cele de anul trecut. Nici invitații, cu câteva excepții, n-au avut carisma și talentul de a stăpâni scena al celor din 2017, poate și din pricină că sala Teatrului e mai inhibantă. Vraja creată acum un an nu s-a mai regăsit nici ea, probabil din cauză că, aici, spectatorii sunt răspândiţi pe diverse niveluri, sunt mai puțin omogeni decât în sala Filarmonicii, care îi ține pe toți la un loc.

Majoritatea vorbitorilor a dat impresia că tema conferinței, „La trecutu-ți mare, care viitor?”, nu a fost înțeleasă prea bine. Cei mai mulți au vorbit despre ei înșiși, lăsându-le spectatorilor sarcina de a extrage esența și de a construi puzzle-ul. E drept că este greu să estimezi ce vor spune 11 invitați pe o temă dată; nu se lucrează pe texte scrise și aprobate, ca la Oscar, astfel că organizarea unei astfel de conferințe este, în parte, un joc de noroc. De unde și frumusețea întâmplării.

Realizatorul radio Cătălin Striblea a surprins excelent ideea: „România este ca un bloc în care nimeni nu vrea să fie în comitet”. Medicul Cătălin Cârstoveanu a privit viitorul, cu mare modestie, prin ochii pacienților săi pentru care luptă încontinuu. Fostul fotbalist George Ogăraru a impresionat prin multitudinea de activități caritabile pe care le organizează, dar și prin cei 5 copii pe care îi are. Narcisa Suciu, deși obișnuită cu scena, s-a arătat emoționată în postura de vorbitor şi s-a încălzit greu. Dar a cântat la final și s-a scos.

Scriitoarea Petronela Rotar a atins miezul ideii de viitor - copiii și sistemul de învățământ -, militând pentru o schimbare a sistemului şi nu o adaptare a copiilor la el. Bărbosul Cornel Hoza a povestit cum a ajuns să facă acte de caritate dintr-o glumă, iar actorul orădean Sebastian Lupu a împărtășit bucuria de a-i face pe oameni, cei mai mulţi necunoscuţi, să dea bani pentru construcția unei toalete într-o școală de la țară.

Un moment de vârf a fost livrat cu naturalețe și mult umor de avocatul Péter Eckstein-Kovács, care a dominat scena ca un speaker profesionist. Toți spectatorii au aplaudat-o în picioare pe Niculina Moica, condamnată la închisoare la vâsta de 15 ani pentru uneltire împotriva ordinii sociale, a cărei lecție despre umilință a impresionat unanim. Preotul Nicolae Tănase („Mă feresc de utopie”) a avut cea mai mare priză la public, iar jurnalistul TV Alex Dima („Celulele vii țin România vie”) a încheiat ediția de la Oradea a conferinței care, de 7 ani, se încăpățânează să demonstreze că România are resurse imense de bine și frumos. La mai mare!