Eram la coadă la McDonald’s - păcătuiesc o dată la câteva luni - când lângă mine aterizează doi adolescenţi îmbrăcaţi în uniforme verzi de soldat nou-nouţe, identice cu hainele în care am făcut eu armata în ’93-’94. Mai devreme văzusem pe trotuar o fată îmbrăcată la fel. I-am întrebat dacă sunt membri în vreo trupă de reenactment istoric. Nici vorbă! "Suntem voluntari ai Ministerului Apărării Naţionale".
Cum ochii mi se făcuseră mai mari decât hamburgerii din pozele de deasupra tejghelei, băieţii m-au lămurit - MApN a inventat programul de voluntariat pentru a suplini cumva lipsa serviciului militar obligatoriu. În acelaşi timp, voluntariatul îi ajută pe liceenii şi studenţii care vor să facă mai târziu o carieră în una dintre structurile militare ale statului. În zilele stabilite, se echipează şi merg la instrucţie, la fel ca soldaţii obişnuiţi.
I-am privit cu admiraţie. Erau exact opusul imaginii mele din ziua încorporării, cel mai oribil eveniment din viaţa mea de până atunci. Poveştile înfricoşătoare auzite ani de zile de la cei mai mari, precum şi firea mea flower-power, mă umpluseră de groază. Aş fi fost în stare să fac orice, inclusiv o schimbare de sex, numai să scap de armată. N-am scăpat.
Dar în ochii celor doi liceeni îmbrăcaţi în haine verzi citeam altceva - mândrie, seriozitate şi disciplină. Erau mândri de hainele din postav verde, gros, abraziv şi inconfortabil, iar dacă ar fi putut, ar fi dat timpul pe fast-forward ca să ajungă cât mai repede militari profesionişti. Până ne-a venit rândul au mai avut timp să-mi spună şi că, în Oradea, sunt mai multe fete decât băieţi în programul acesta de voluntariat. S-a întors lumea pe dos, nu?
Generaţiile noi sunt diferite. Au alte gânduri, alte priorităţi, alte pasiuni, alte idealuri. Păcătuind prin a-i compara mereu cu noi înşine (cei mai grozavi oameni care au existat vreodată), nu facem decât să-i îndepărtăm, să pierdem ocazia de a-i înţelege. Un alt exemplu vine de acel bal al bobocilor din Cluj, cu fete îngenuncheate mâncând banane din poala băieţilor. Dacă nu aţi mai fost la o astfel de petrecere din vremea propriei adolescenţe, aflaţi că probe cu tentă sexuală se dau de ani de zile. Tinerii urlă şi se distrează, beau o bere, apoi merg acasă. Iar lunea, la şcoală. Nimic nou.
A fost nevoie doar de o fotografie iscusită şi o serie de comentarii izvorâte din menopauze şi andropauze pentru a genera isterie. Vai nouă, tinerii din ziua de azi fac sex!!! Suntem în cădere demografică, avem spor negativ în fiecare an, urlăm că suntem tot mai puţini, dar îi punem la zid pe cei care fac sex, pe cei de care depinde perpetuarea speciei. Am uitat cam repede că înainte de 1990, jumătate din popor ar fi stat în genunchi ca să ia o banană în gură. Oameni buni, haideţi să ne calmăm! Dragostea e mai bună decât războiul!