Cel mai probabil, Dumnezeu se afla în campanie electorală atunci când a făcut cerul, pământul, apele, anotimpurile şi vietăţile în doar 6 zile, pentru ca mai apoi să-şi permită o zi liberă. Atâtea fapte într-o singură săptămână mai pot face doar politrucii unui partid aflat la guvernare în săptămâna de dinaintea alegerilor, după ce vreme de 4 ani şi-au ascuţit pixurile de pe birou şi s-au şters la cur cu studii de fezabilitate. Ar fi gata să se sacrifice chiar şi în ziua a 7-a, dar Domnul şi legea electorală nu le dau voie.

În enciclopedia Larousse, la definiţia hărniciei, ar trebui să se găsească o fotografie a unui politician român (cu mustaţă sau fără) aflat în campanie electorală, a unuia care e deja la putere şi are toate instrumentele pentru a răspândi binele în jur. Căci campania electorală are puterea magică de a deschide sertare şi seifuri în care s-au prăfuit proiectele promise în precedenta campanie. Ca un producător muzical care scoate de la naftalină un hit vechi şi îl remixează pentru un nou succes, politicienii se deghizează în tehnocraţi şi îşi auto-plagiază vechile promisiuni.

După sărbătorile de iarnă, cele de Paşti + 1 Mai şi ziua de naştere, cea mai frumoasă perioadă din viaţa unui om este campania electorală. Senzaţia că e băgat în seamă de semizei, că-i cel mai important membru al societăţii, este atât de încântătoare, încât e gata-gata să-i voteze din nou cu amândouă mâinile.

Cine n-a fost pupat măcar o dată şi bătut pe spate de un politician în campanie? Cui nu i-au fost ascultate cu atenţie păsurile şi chiar notate într-o agendă? Cine poate uita un steguleţ, o pungă de plastic sau o sticlă de ulei primite din mâini fine, calde şi rozalii?

Dar, cum noi nu suntem politicieni, nu ştim cât de grea şi extenuantă este campania electorală. Tocmai de aceea, imediat după ce s-au rostit speech-urile de mulţumire şi s-a supt şampania de instalare, aleşii încep perioada de recuperare şi relaxare, ce poate dura de la 4 la 5 ani. Fireşte că în perioada asta se mai plimbă puţin ţeava prin întreprindere şi se mai mută dosarele dintr-un dulap în altul, dar cu o viteză suficient de mică pentru ca multe să rămână de făcut în ultimele luni înainte de alegeri.

Politicienii nu sunt de vină. Ei ştiu că populaţia are memorie scurtă şi le este teamă de asta. Dacă termină autostrăzile, spitalele, sistemele de irigaţie, în primul an de după alegeri, până la următorul scrutin faptele lor bune vor fi uitate, iar răsplata la urne s-ar putea să nu mai vină.

Drept urmare, îndeplinirea planului se amână pentru atunci când memoria şi atenţia norodului sunt ceva mai treze. "Dar stai, că nu apucăm să facem un spital într-o săptămână, nici să terminăm autostrada!". "Nu-i nimic, colega! Le facem în următorul mandat. Poporul are nevoie de idealuri la care să viseze".