În Monitorul Oficial nr. 159 din 3 martie 2017 a fost publicată Decizia nr. 22/2017 a Curţii Constituţionale prin care a fost declarat neconstituţional un nou articol din Codul de procedură penală, respectiv articolul 220 alineat 1 din acest cod, care prevede condiţiile în care poate fi dispusă măsura arestului la domiciliu.
Curtea a apreciat că este neconstituţională soluţia legislativă reglementată de acest text legal, care permite luarea măsurii arestului la domiciliu, în condiţiile în care anterior inculpatul a fost arestat (preventiv sau la domiciliu) în aceeaşi cauză, în lipsa unor temeiuri noi care fac necesară privarea sa de libertate.
În motivare, Curtea apreciază că, deşi suficiente pentru a determina luarea unei măsuri preventive privative de libertate, temeiurile care stau la baza luării acestei măsuri îşi pierd din intensitate odată cu trecerea timpului, pierzându-şi în acelaşi timp caracterul suficient. Tocmai de aceea, la un moment dat, prelungirea măsurii preventive privative de libertate nu se va mai putea baza pe existenţa aceloraşi temeiuri care au stat la baza dispunerii ei, ci, eventual, pe constatarea existenţei unor noi temeiuri.
Curtea observă că, în cazul măsurii preventive a arestului la domiciliu, legiuitorul permite luarea din nou a acesteia faţă de persoana care a mai fost supusă anterior unei măsuri preventive privative de libertate fără a reglementa obligaţia existenţei unor temeiuri noi în acest caz. Or, având în vedere că măsura preventivă a arestului la domiciliu este o măsură similară celei a arestului preventiv, având natura unei măsuri preventive privative de libertate, Curtea apreciază că aceasta trebuie însoţită de aceleaşi garanţii precum acelea prevăzute în cazul măsurii preventive a arestului preventiv.
Curtea reţine că, prin reglementarea diferită a arestului la domiciliu faţă de arestul preventiv, legiuitorul şi-a îndeplinit obligaţia constituţională de a reglementa garanţiile ce trebuie să însoţească măsurile preventive privative de libertate doar în ceea ce priveşte arestul preventiv, iar nu şi în ceea ce priveşte arestul la domiciliu, deşi şi acesta din urmă, prin natura sa de măsură preventivă privativă de libertate, trebuie să fie însoţit de aceleaşi garanţii ca arestul preventiv.