Întrebarea pare retorică şi nejustificată, dar nu m-aş încumeta s-o pun public dacă n-ar fi, în opinia mea, actuală, de mai mulţi ani şi foarte dureroasă! Fiecare naţiune are, pe lângă limbă, cultură, structură psihică etc. şi anumite elemente-simbol care o definesc ca stat: drapelul, stema, imnul sunt cele care particularizează şi diferenţiază statele, şi acestea sunt indestructibile! Nu ne reprezentăm nicăieri în lume, cu doar una sau două din cele trei culori care formează drapelul naţional. Nu prezentăm o jumătate din stema ţării; toate elementele ei, reunite într-o grafică unitară, reprezintă România! De ce, atunci, Imnul face excepţie?
Nu i-am auzit pe francezi, pe germani, pe englezi, pe maghiari sau ruşi să-şi cânte, cu diferite ocazii oficiale, doar... o parte din imnul naţional. (La unii dintre ei, anumite condiţii politico-istorice au determinat modificarea textului - de exemplu, la Germania sau Rusia - dar melodia a rămas aceeaşi. Şi nu doar că a rămas aceeaşi, dar conţinutul acesteia, textul, e ştiut de toată lumea, şi am auzit şi văzut cu toţii, de exemplu, la recentul Campionat European de Fotbal, cu cât patos real îl cântă cu mic cu mare, pe teren sau în tribune! În întregime, nu pe bucăţi!
Noi? Încă de la apariţia actualului imn, după Revoluţie, s-a constatat că e prea lung (11 strofe, cu melodie repetitivă, strofă de strofă) - lungime atribuită de regretatul poet, senatorul Adrian Păunescu (membru în Comisia de redactare a textului Constituţiei), dorinţei cât mai multor poeţi să mai adauge o idee, deci o strofă. Cu toate acestea, nu s-a făcut, practic, mai nimic, aşa că atunci când urmează "momentul imnului naţional" aşteptăm cu sufletul la gură să auzim care variantă se va cânta. Vor şti sportivii textul acelei variante, sau atât ei, cât şi oficialii de pe băncile tehnice, ori cei din tribună, inclusiv spectatorii, vor mormăi, penibil, nişte cuvinte pe care, evident, nu le ştiu?!
Şi cum să le ştie, când (cel puţin eu) nu l-am auzit decât o dată sau de două ori în întregime?! De pildă, la ultimele trei manifestări sportive - internaţionale sau naţionale - am auzit... trei variante (una cu strofele 1-2, alta cu strofele 1, 2, 4, iar la Finala Cupei României la Fotbal o variantă cu... mai multe strofe, pe care nici solistul nu le ştia), iar acum câteva zile, chiar de Ziua Imnului Naţional, am ascultat şi o variantă-surpriză, pentru mine: foarte tânăra şi cruda interpretă, pe umerii căreia s-a pus o prea mare răspundere, a prezentat varianta cu strofele 1-2 şi 11, lăsându-ne impresia că s-a încurcat...
Nu se încurcase! După ce, indignat, m-am adresat unei persoane din grupul de oficiali (oare domnul primar, fără tricolorul care-i sugerează funcţia, era acolo... oficial?), pe care o cunoşteam, cu expresia "v-aţi bătut joc de Imnul Naţional!", cineva dintre autorităţi mi-a explicat, mai apoi, că există aprobare (n-am reţinut de la cine) să se cânte strofele 1, 2, 4 şi 11!?!
Atunci Imnul Naţional "Deşteaptă-te, române!" - publicat în toate documentele oficiale, cu cele 11 strofe ale sale, pe care sunt convins, nu le ştie nimeni (de la Preşedinte la cel "din vârf de munte", care nu cunoaşte nici cum se numeşte ţara în care trăieşte, aşa cum am văzut în nişte emisiuni TV) - există doar pe hârtie sau este parte din fiecare dintre noi, care trebuie să-l ştim şi să-l respectăm?! Toţi şi tot! Adică în întregime.
Am tot sperat că "cineva cu ajungere sus" (parlamentari sau alte persoane oficiale) care, ca mine, urmăresc, măcar, nişte manifestări sportive - la care se străduiesc reprezentanţii noştri să facă faţă... variantei-surpriză a Imnului României - să observe ceea ce observăm cu toţii, de peste 20 de ani şi să propună Parlamentului (singurul care, după câte ştim, are dreptul să modifice textul Imnului Naţional, la o formă şi un conţinut normal), o formă unică pe care să o poată învăţa şi cânta oricare cetăţean onest al acestei ţări. Sau măcar să solicite această modificare odată cu mult discutata revizuire a Constituţiei!
Nu este doar o obligaţie să-ţi ştii imnul ţării tale! Este şi o onoare! Oferiţi cetăţenilor acestei ţări onoarea de a-şi cunoaşte, în întregime Imnul Naţional - nu acela care este în actele oficiale de azi, ci, acela pe care îl vor auzi şi cânta cu dragoste atunci când vor simţi că ne reprezintă pe toţi - în varianta unicat!
Imnul nu poate fi altfel!
Eugen Ţugulea
cetăţean al României