Pleureziile sunt acumulări de lichid în spaţiul pleural (pleurele reprezintă 2 membrane care învelesc fiecare plămân şi care se află una în prelungirea celeilalte formând un "sac" închis). După natura lichidului pleureziile pot fi exudative (lichidul conţine o cantitate mai mare de proteine) sau transudative (lichid cu conţinut proteic mai mic).
Acumularea de sânge se numeşte hemotorax, dacă există şi aer – hemopneumotorax, iar dacă în spaţiul pleural se găseşte puroi, vorbim de empiem. Pleureziile exudative sunt de obicei unilaterale în afecţiunile pulmonare localizate (pneumonii, TBC, cancer) şi bilaterale în afecţiunile difuze pulmonare (metastaze, infarcte pulmonare multiple). Cele transudative pot fi date de insuficienţa cardiacă, pericardite, embolie pulmonară, insuficienţă hepatică etc. şi sunt în general bilaterale.
Simptomele clinice sunt greutatea în respiraţie (dispnee) cu intensitate variabilă şi durere toracică, la care se adaugă simptomele bolii de bază. Diagnosticul bolii se pune mai puţin pe simptomatologia clinică (uneori poate lipsi), fiind necesare investigaţii paraclinice: radiografii şi recoltare de lichid prin puncţie pleurală, cu analiza sa. Cea mai frecventă pleurezie este cea determinată de insuficienţa cardiacă. Complicaţiile pleureziilor sunt rare astăzi, dar în trecut erau frecvente cazurile de deces prin sincope în acumulările masive. Rar poate apărea empiemul, afectarea funcţiei respiratorii şi cronicizare.
Atenţie! Tratamentul pleureziilor se face prin evacuarea lichidului pleural, dacă există tulburări respiratorii şi/sau cardiace determinate de cantitatea mai mare a sa şi în cele bilaterale, fiind de cele mai multe ori inutilă în restul cazurilor. Tratamentul bolii de bază este obligatoriu. Tratamentul chirurgical este necesar în formele cronice care nu răspund la tratamentul medicamentos şi are ca scop recâştigarea mobilităţii plămânului.
Reţineţi! Profilaxia pleureziilor se confundă cu cea a bolilor primare care stau la originea lor. Datorită creşterii numărului de cazuri de TBC, şi pleureziile tuberculoase sunt mai frecvente. În aceste cazuri, ca la bolnavii trataţi chirurgical, este benefică kineziterapia în planul de recuperare.