În articolul precedent am arătat cum o persoană care se judecă pentru a obține o anumită sumă de bani de la altă persoană poate cere instanței să dispună sechestrarea asigurătorie a bunurilor acesteia din urmă până la valoarea ce face obiectul procesului.
În situația în care obiectul procesului nu este o sumă de bani, ci un bun mobil sau imobil determinat, pentru a se înlătura riscul înstrăinării acestuia, reclamantul din proces poate cere instituirea unui sechestru judiciar.
Conform articolului 971 din Codul de procedură civilă, sechestrul judiciar constă în indisponibilizarea bunurilor ce formează obiectul litigiului sau, în condiţiile legii, a altor bunuri, prin încredinţarea pazei acestora unui administrator-sechestru.
Codul prevede că ori de câte ori există un proces asupra proprietăţii sau altui drept real principal, asupra posesiei unui bun mobil sau imobil ori asupra folosinţei sau administrării unui bun proprietate comună, instanţa de judecată va putea să încuviinţeze, la cererea celui interesat, punerea sub sechestru judiciar a bunului, dacă această măsură este necesară pentru conservarea dreptului respectiv.
Cererea de sechestru judiciar se judecă de urgenţă, cu citarea părţilor. În caz de admitere, instanţa va putea să îl oblige pe reclamant la darea unei cauţiuni. În cazul bunurilor imobile se va proceda şi la înscrierea în cartea funciară. Încheierea este supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la pronunţare, la instanţa ierarhic superioară.
Paza bunului sechestrat va fi încredinţată persoanei desemnate de părţi de comun acord, iar în caz de neînţelegere, unei persoane desemnate de instanţă, care va putea fi chiar deţinătorul bunului.
Administratorul-sechestru va putea face toate actele de conservare şi administrare, va încasa orice venituri şi sume datorate şi va putea plăti datorii cu caracter curent, precum şi pe cele constatate prin titlu executoriu.
Dacă administrator-sechestru a fost numită o altă persoană decât deţinătorul, instanţa va fixa, pentru activitatea prestată, o sumă drept remuneraţie, stabilind totodată şi modalităţile de plată.