Strămutarea este o instituţie a procesului civil care presupune "mutarea" procesului la o instanţă egală în grad, când există anumite elemente particulare care nu garantează desfăşurarea unui proces echitabil la o anumită instanţă.

Conform codului de procedură civilă, se poate cere strămutarea doar atunci când există motive de bănuială legitimă şi siguranţă publică. Bănuiala se consideră legitimă în cazurile în care există îndoială cu privire la imparţialitatea judecătorilor din cauza circumstanţelor procesului, calităţii părţilor ori a unor relaţii conflictuale locale.

Strămutarea poate fi cerută oricând în cursul unui proces, respectiv atât în cursul judecăţii în primă instanţă, cât şi în căile de atac.

Cererea de strămutare este de competenţa curţii de apel, dacă instanţa de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripţia acesteia. Dacă strămutarea se cere de la curtea de apel, competenţa de soluţionare revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. La cererea de strămutare se anexează o taxă de timbru în valoare de 100 de lei.

Cererea de strămutare se judecă de urgenţă, în camera de consiliu, cu citarea părţilor din procesul a cărei strămutare se solicită. Hotărârea prin care se decide cu privire la strămutare, prin excepţie, nu se motivează şi este definitivă.

În caz de admitere a cererii de strămutare, curtea de apel trimite procesul spre judecată unei alte instanţe de acelaşi grad din circumscripţia sa. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va strămuta judecarea cauzei la una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa de la care se cere strămutarea.

Hotărârea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de instanţă înainte de strămutare urmează să fie păstrate. În cazul în care instanţa de la care s-a dispus strămutarea a procedat între timp la judecarea procesului, hotărârea pronunţată este desfiinţată de drept prin efectul admiterii cererii de strămutare.

Strămutarea procesului nu poate fi cerută din nou, în afară de cazul în care noua cerere se întemeiază pe împrejurări necunoscute la data soluţionării cererii anterioare sau ivite după soluţionarea acesteia.