Pe vremuri, căminele erau locurile unde se ţineau evenimentele culturale destinate maselor: concerte, baluri, spectacole, seri festive. Când căminul se umplea era semn de voie bună, căci oamenii îşi lăsau grijile deoparte şi, pentru câteva ore măcar, se bucurau unii de compania celorlalţi.

Azi, casele de cultură nu-şi mai găsesc locul şi rolul în peisajul citadin. Oamenii le trec pragul tot mai rar, iar explicaţia e simplă: există alternative mult mai atractive. Orădenii au din ce alege, aşa că din fostele cămine culturale ale oraşului s-a ales, încet, praful...

Cultura discotecii

Deşi nu mulţi orădeni ştiu, Casa de Cultură a Municipiului Oradea (CCMO) nu înseamnă doar sala din Piaţa Ferdinand, cunoscută şi sub numele de ARLUS. CCMO mai are, de fapt, încă trei filiale: una în Podgoria, alta în Episcopia şi una în Băile Felix.

Sunt fostele cămine culturale ale acestor arealuri, care s-au reunit sub egida aceleiaşi instituţii, subordonate Primăriei. Sala din centrul Oradiei este, însă, singura folosită şi în scop cultural. Renovată recent, ea găzduieşte diferite concerte sau evenimente de mică amploare, capacitatea ei fiind redusă.

06 Flavius Bunoiu.jpgCelelalte trei filiale nu sunt folosite de Casa de Cultură de ani de zile. Cea din Băile Felix a fost închiriată unui privat, care şi-a deschis în ea o discotecă, cunoscutul Club Art, unde nici nu se pune problema de culturalizare, ci doar de distracţie. "Contractul e valabil până anul viitor. Însă clădirea e în litigiu, fiind revendicată de Primăria Sânmartin, aşa că nu putem face niciun fel de investiţii acolo", zice directorul CCMO, Flavius Bunoiu (foto).

Casa altcuiva

O altă filială a CCMO e în cartierul Podgoria, pe strada cu acelaşi nume. Acolo se vede clar dezinteresul. Cu acoperişul care stă să cadă, cu pereţii scorojiţi, fără geamuri, înconjurată de buruieni cât clădirea de înalte, casa de cultură nu e nimic mai mult decât o ruină.

În curtea ei, zace o Dacie veche, proprietatea unei familii care locuieşte, fără acte, tolerată de autorităţi, într-o parte din clădire. Doi soţi şi cei trei copii ai lor şi-au făcut din imobil o locuinţă, neavând altă casă. În spatele clădirii, mormanele de gunoaie zac nestingherite, semn că nici familia care s-a cazat în casa de cultură nu pune preţ pe locul cu pricina. La capătul curţii se întinde o livadă mare, în care se vede clar că n-a mai călcat de multă vreme picior de cosaş.

Cum a ajuns casa de cultură în stadiul de ruină? N-au fost fonduri pentru ea, explică Bunoiu. "Ca să devină funcţională, e nevoie de 3-4 miliarde de lei vechi, bani pe care nu-i avem", zice directorul CCO. Întrebat dacă a cerut fonduri Primăriei sau dacă a căutat alte posibile surse de finanţare, Bunoiu răspunde că a fost bucuros să găsească resurse pentru renovarea sediului din Piaţa Ferdinand, deci nici nu s-a mai gândit să caute bani şi pentru altceva. "A trebuit să disponibilizez angajaţi din lipsă de fonduri. În sala aceasta (n.r. ARLUS) a fost nevoie urgentă de investiţii, căci ploua în interior", spune directorul.

Renovat, apoi cedat

În timp ce filiala din Podgoria a CCMO a ajuns o ruină, cea din Episcopia arată, în schimb, aproape de invidiat. Dotată cu uşi şi geamuri termopan, zugrăvită, cu acoperişul în stare perfectă şi cu o grădină aranjată, ce are inclusiv bănci, casa de cultură se numeşte acum Căminul Multifuncţional Bocskai Istvan, după numele unui fost principe al Transilvaniei şi comandant al Cetăţii Oradea.

06 Rozalia Biro.jpgBunoiu nu ştie nimic despre actuala întrebuinţare, zicând că de dinainte de a veni el director căminul nu mai e în parohia CCMO. A trecut în subordinea Administraţiei Social Comunitare Oradea în urmă cu cinci ani şi a fost transformat în loc de socializare pentru bătrâni. "E un centru multifuncţional unde persoanele vârstnice pot să se întâlnească şi să-şi petreacă timpul liber. În plus, are o bibliotecă pentru cei care locuiesc în zonă", explică viceprimarul Biro Rozalia (foto).

Culmea este, însă, că înainte de a-l ceda ASCO, Casa de Cultură l-a renovat, iar sursele BIHOREANULUI spun că viceprimăriţa însăşi s-a preocupat în mod expres ca respectivul imobil să ajungă în folosinţa comunităţii maghiare. Evident, Biro neagă aceste informaţii şi spune că în zonă era nevoie de un astfel de centru. Coincidenţa face ca zona să fie locuită preponderent de etnici maghiari...

Ce-i drept, utilizarea clădirii e, oricum, o variantă mai bună decât lăsarea ei în paragină, cum s-a întâmplat cu căminul din Podgoria.

Investiţie fără rost

Întrebată de ce pentru casa de cultură din Podgoria nu s-au găsit bani de renovare, la fel cum s-a întâmplat pentru cea din Episcopia, viceprimăriţa UDMR spune că investiţia nu e oportună.

"Am discutat despre acest lucru, însă financiar nu ar fi rentabil. Dacă e să facem un cămin multifuncţional în Podgoria, mai bine îl facem în fosta şcoală, căci clădirea e într-o stare mult mai bună. Iar decât să investim într-o clădire din Podgoria, mai bine dăm bani pentru continuarea lucrărilor la campusul şcolar", spune ea.

Argumentele lui Biro stau în picioare, dacă ţii seama de o realitate uşor de observat. Că foarte mulţi orădeni nu sunt interesaţi de evenimentele culturale, ci preferă variante mult mai simple de petrecere a timpului liber. Care nu solicită intelectul...


PENTRU O FEMEIE
Roma Bar, valoros pentru maghiari

06 roma bar.jpgCasa de cultură din Episcopia nu e singura clădire din oraş obţinută de reprezentanţii comunităţii maghiare în condiţii ciudate. Viceprimăriţa Biro Rozalia s-a luptat în 2006 ca imobilul din strada Republicii 59, fostul Roma Bar, să fie dat în chirie Fundaţiei Partium.

Contractul a şi fost făcut pentru dezolanta sumă de 231 de lei pe trimestru, chit că e vorba de o clădire cu o sală mare de spectacole şi alte şapte săli mai mici, plus o curte interioară şi o grădină, toate având peste 960 de mp. Clădirea zace încă nefolosită, pentru că multă vreme ONG-ul a refuzat să facă reparaţiile pe propria cheltuială, invocând prevederile din contract, aşa că municipalitatea a renovat-o din bani publici.

Dorinţa maghiarilor de a avea această clădire vine de la faptul că a aparţinut unchiului celebrei Drosy Brull Adel, cea care a fost pentru 9 ani amanta poetului Ady Endre.