Doctor în... sistematizare: Tânărul istoric Cristian Culiciu scoate la lumină planurile pe care edilii comunişti le-au avut pentru Oradea

Dacă România ar fi fost condusă în continuare de comunişti, Oradea ar fi arătat cu totul altfel decât o ştim acum. "Planurile comuniştilor erau să dărâme aproape toate casele şi să construiască numai blocuri. Ar mai fi rămas case doar pe dealuri", dezvăluie Cristian Culiciu, un istoric orădean la început de carieră.

Tânărul a studiat în amănunt arhivele locale, informaţiile astfel descoperite cuprinzându-le în teza de doctorat "Urbanismul în era de "stat": sistematizarea Oradiei în perioada comunistă". O cercetare în premieră pentru istoria locală!

Epoca... de beton

Sistematizarea urbană a fost legiferată în anul 1974, în scopul reorganizării oraşelor şi, mai ales, densificării lor, astfel încât tinerii mutaţi de la sate pentru a lucra în industrie să aibă unde locui. "Sistematizarea n-a fost o invenţie a URSS, ci era de sorginte occidentală. Pentru Europa de Est a fost o soluţie la urbanizarea rapidă", spune Cristian Culiciu.

Născut în Oradea cu 27 de ani în urmă, aşadar după căderea regimului comunist, Cristi a avut mereu curiozitatea de a cerceta trecutul, aşa că după absolvirea liceului a urmat cursurile Facultăţii de Istorie din oraş. Pasiunea l-a făcut să prezinte file din istoria locală în articole de presă, găzduite constant de BIHOREANUL din 2016 încoace, iar anul acesta a devenit muzeograf la Muzeul Ţării Crişurilor.

În ultimii patru ani, pregătindu-şi lucrarea de disertaţie şi apoi pe cea de doctorat, coordonat de profesorul Gabriel Moisa, a scotocit meticulos în arhive pentru a înţelege ce a reprezentat sistematizarea comunistă pentru oraşul natal. "A însemnat o mai bună organizare a oraşului şi, din acest punct de vedere, a fost binevenită. Dar a fost şi o şansă ratată", spune tânărul istoric.

Plusuri şi minusuri

Partea bună a sistematizării a fost că, în locul unor case de proastă calitate, fără apă curentă şi fără canalizare, orădenii s-au mutat în blocuri care aveau aceste facilităţi. Dezavantajele au fost însă pe măsură, iar primii care le-au simţit au fost proprietarii caselor lipsiţi de "pile" pentru a opri "evoluţia". Numai între 1972 şi 1989, în oraş au fost demolate 2.200 de case, locuite de peste 7.400 de oameni.

"Construcţiile au fost subevaluate, astfel că au primit bani puţini, cu care nu îşi puteau cumpăra un apartament şi se mutau în chirie, în blocuri. Pierdeau proprietatea personală şi deveneau dependenţi de stat", spune Cristi. Nemulţumiţi, unii s-au plâns Întreprinderii Judeţene de Gospodărire Comunală şi Locativă (IJGCL) Bihor sau chiar Justiţiei, dar fără rost.

Pe lângă dramele orădenilor desproprietăriţi, sistematizarea a mai avut un dezavantaj: noile cartiere au fost vitregite de spaţii verzi şi de parcări. "Începând din anii ’70 a început îndesirea blocurilor. Se amenaja un loc de parcare pentru 10 apartamente". În plus, finisajele erau adesea de proastă calitate: "S-au dat în folosinţă apartamente fără curent ori parchet, cu uşi şi ferestre defecte, blocuri fără lift montat...". Una peste alta, în total comuniştii au construit în Oradea 57.000 de apartamente.

Studiul descrie naşterea unor cartiere precum Rogerius sau Nufărul, dar şi detalii despre felul în care s-a extins transportul în comun. "Rolul principal al tramvaielor şi autobuzelor era să ducă oamenii de acasă la fabrici", a constatat tânărul.

Scoase de la naftalină

Arhivele studiate, ziarele răsfoite şi interviurile luate celor care fie au condus sistematizarea, precum ultimul prim-secretar Andrei Sorcoiu, fie au fost victime ale urbanizării forţate, i-au dezvăluit istoricului şi planuri pe care le pregăteau autorităţile comuniste. "Pe strada Primăriei se dorea demolarea tuturor caselor şi chiar a sinagogii, construirea de blocuri şi realizarea unei străzi noi, care să ducă spre malul Crişului". În locul blocului Bancpost de azi se dorea un hotel uriaş, iar pe strada Principatelor Unite urmau să se înalţe alte blocuri. De altfel, tot oraşul urma să se înalţe. "Rămâneau case doar pe dealuri şi cele mai înalte din zona centrală".

Istoricul a identificat şi proiecte care atunci existau doar pe planşete, iar acum sunt fie realitate, fie pe cale să devină. "Pietonalizarea străzii Alecsandri era în plan din anii ’80, la fel şi realizarea de pasaje subterane în Centrul Civic. Podul Carol a fost şi el o idee veche, motiv pentru care s-a păstrat acea deschidere pe strada Sovata", explică istoricul.

Săptămâna trecută, Cristian Culiciu şi-a susţinut public teza de doctorat, dezvoltată pe mai bine de 300 de pagini, comisia de examinare lăudându-i munca, astfel că e de aşteptat ca în curând să primească titlul de doctor. Sub care, în viitor, intenţionează să-şi publice cercetarea şi într-o carte accesibilă tuturor orădenilor curioşi să afle cum a fost cândva oraşul lor şi cum era să (nu mai) fie...