Război stradal: Traducerea în maghiară a numelor străzilor pune cap în cap PNL şi UDMR

Sub numele Piaţa Unirii să stea scris "Egyesules ter", sub cel al Pieţei Ferdinand I să scrie "I Ferdinand Kiraly ter", Piaţa Cetăţii să fie şi "Var ter", Calea Armatei Române - "Roman Hadsereg Utja", iar strada Jean Calvin - "Kalvin Janos utca".

În numele comunităţii maghiare, UDMR a repus în actualitate, în cea mai recentă şedinţă de Consiliu Local, controversa inscripţionării bilingve a străzilor.

Plăcuţe problemă

De ani de zile, inscripţionarea bilingvă a fost subiect de negocieri şi dispute după cum au dictat interesele politice. Conform rezultatelor provizorii ale recensământului de anul trecut, oraşul are o comunitate maghiară de 44.892 de persoane (24,51% din total populaţie), în numele cărora partidele care o reprezintă pretind ca pe străzi să fie scrisă şi varianta ungurească a denumirilor oficiale.

Dacă membrii Partidului Civic Maghiar au cerut administraţiei, iar în 2008 şi în 2010 chiar au pus, fără acordul municipalităţii, plăcuţe cu denumirile din timpul Ungariei Mari, precum Szent Laszlo ter pentru Piaţa Unirii, în schimb membrii UDMR, mai ponderaţi, au negociat traducerea denumirilor date străzilor după 1945.

Cu hârtiile pe masă

La şase ani de la ultima iniţiativă similară, consilierii UDMR au depus pe 29 februarie 2012 un nou proiect - "Aprobarea traducerii în limba maghiară a nomenclatorului stradal" - prin care cereau ca denumirile celor 746 de străzi să fie afişate bilingv. În an electoral, iniţiativa nu poate fi interpretată decât politic, deşi viceprimăriţa Rozalia Biro (foto) spune că nu-i aşa.

"În înţelegerea cu PNL din 2008, aceasta era una dintre solicitările noastre. Am primit promisiuni. În ianuarie 2011 am înaintat partenerilor o nouă solicitare. Şi atunci am primit tot promisiuni. Pentru că nimic nu s-a concretizat, am făcut noi un proiect de hotărâre", explică Biro.

Strada Koztarsasag

Propunerea UDMR presupune traducerea tuturor substantivelor comune, chiar dacă pentru populaţia românească au o încărcătură simbolică. Astfel, Piaţa Unirii s-ar traduce Egyesules ter, Piaţa Ferdinand I - I Ferdinand Kiraly ter, strada Republicii s-ar traduce în Koztarsasag utja, Piaţa Independenţei - Fuggetlenseg ter. Exemple de traduceri "inofensive" ar fi cele precum strada Romaniţei - Kamilla utca, Aleea Zidarilor - Komuvesek setanya sau strada Bumbacului - Pamut utca.

Străzile cu nume de localităţi au fost şi ele traduse (Piaţa Bucureşti - Bukarest ter), dar numele proprii, ale unor personalităţi, rămân neatinse, fiind adăugate la final doar cuvintele ter (piaţă), utca (stradă), setany (alee) ori sugarut (bulevard). Există totuşi şi câteva excepţii: strada Matei Corvin ar deveni Matyas Kiraly utca, iar Jean Calvin - Kalvin Janos. "Străzii Matei Corvin i-a fost atribuită traducerea pentru că a fost regele Ungariei", zice Biro.

Eforturi pentru minorităţi

Consilierii UDMR şi-au susţinut propunerea invocând Legea 33/1995, care a ratificat Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale (Strasbourg, 1995). La articolul 11, legea prevede că "în ariile locuite de un număr substanţial de persoane aparţinând unei minorităţi, părţile vor depune eforturi, în cadrul sistemului lor legal, pentru expunerea denumirilor tradiţionale a străzilor, deopotrivă în limba minoritară, acolo unde există o cerere suficientă".

În plus, UDMR invocă şi Legea 282/2007 pentru ratificarea Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare (Strasbourg, 1992), care prevede că autorităţile din zone cu mulţi vorbitori de limbi minoritare "se angajează să permită şi/sau să încurajeze folosirea sau adoptarea, dacă e cazul, alături de denumirea în limba oficială, a formelor tradiţionale ale toponimiei în limbile minoritare". "Din punctul nostru de vedere, propunerea e perfect legală, convenţiile fiind adoptate la nivel de lege în România", susţine viceprimăriţa.

Bilingv, dar ilegal

Argumentele au fost însă respinse de Direcţia Juridică a Primăriei. "Legile invocate nu specifică obligaţii, ci doar un cadru general, urmând ca fiecare ţară să-şi reglementeze drepturile minorităţilor. Acest lucru e făcut în HG 1206/2001, singura care reprezintă legislaţia naţională în privinţa drepturilor minorităţilor de a folosi limba maternă în administraţie", spune Eugenia Borbei (foto), şefa Direcţiei.

În lege se specifică doar că în localităţile cu peste 20% cetăţeni ai unei minorităţi, "administraţia locală va asigura inscripţionarea denumirii instituţiilor de sub autoritatea lor, precum şi afişarea anunţurilor de interes public, şi în limba maternă a cetăţenilor aparţinând minorităţii respective". Pe de altă parte, sunt considerate contravenţii inscripţionarea altor denumiri decât cele prevăzute în anexele legii. "Legea interzice imperativ inscripţionarea altor denumiri decât cele de localităţi sau instituţii. Dacă dorea, legiuitorul putea să se refere şi la alte denumiri, dar nu a făcut-o. Şi nu ar merge pe sistemul "ceea nu este interzis, este permis"", susţine Borbei.

Confuzie între nume

În schimb, UDMR consideră că HG-ul consideră contravenţii doar inscripţionarea localităţilor şi instituţiilor cu alte nume decât cele hotărâte prin anexele legii, iar legea nu interzice folosirea altor denumiri traduse, cum ar fi cele de străzi.

În ciuda interpretărilor, în şedinţa Consiliului Local a ajuns proiectul de respingere a iniţiativei UDMR, adoptat cu 15 voturi "pentru" (PNL, PSD şi doi PDL-işti), 6 "împotrivă" (consilieri ai Uniunii) şi 5 abţineri, din care 4 ale consilierilor PDL, iar una chiar a udemeristului Ioan Fleisz. "Nu vreau ca această temă să fie una electorală, aceste lucruri trebuie rezolvate la nivel european şi naţional. Cred şi că denumirile noi ar aduce confuzie", crede Fleisz.

Liberalii sunt cât de poate de tranşanţi în refuzul lor. "Înainte de a discuta oportunitatea, trebuie să discutăm legalitatea. Nu putem analiza dacă e oportun să treci pe roşu câtă vreme e ilegal", argumentează Dan Octavian. În plus, acesta crede că pentru a-şi urmări scopul, UDMR ar putea face demersuri pentru schimbarea legii.

La Aleşd, din vorbe

În sprijinul cererii lor, consilierii UDMR spun că din 2002, în comuna Crasna (judeţul Sălaj), cu populaţia majoritar maghiară, există un HCL care reglementează inscripţionarea bilingvă. "Hotărârea a primit aviz de la Prefectura Sălaj şi nu a fost atacată", spune Biro. Actul se referă la "atribuirea denumirilor de străzi şi de pieţe", iar denumirile în cele două limbi apar doar în anexe. "Dacă cineva greşeşte, nu înseamnă că trebuie să o facem şi noi", contrează însă Borbei.

Un alt argument al UDMR e că în Aleşd străzile au deja de doi ani plăcuţe bilingve, fără a exista o hotărâre de Consiliu Local în acest sens. "Când am comandat plăcuţe noi în limba română au existat anumite discuţii şi am zis: "Punem şi-n maghiară? Punem!"", spune simplu primarul Zeno Ţipţer. Ceea ce, spun UDMR-iştii, înseamnă că totul ţine de voinţa politică. "Dacă acolo s-a făcut, se poate şi aici", zice Biro.

Să fie pe lege

Primarul Ilie Bolojan ştie că la Aleşd s-au montat plăcuţe "tacit", dar consideră că astfel de decizii trebuie reglementate juridic. "Din punctul nostru de vedere, problema plăcuţelor bilingve nu e deranjantă. Nu avem nimic împotrivă, atâta timp cât ar exista metode legale", susţine Bolojan.

În completarea spuselor sale, Eugenia Borbei precizează că municipalitatea trebuie să respecte legislaţia ad literam. "Legea Administraţiei Publice spune clar că orice nomenclator stradal, chiar dacă nu specifică traducerile de denumiri, trebuie aprobat de Consiliul Local", mai spune aceasta.

Aşa stând lucrurile, UDMR-iştii sunt decişi, în cazul în care hotărârea de respingere a iniţiativei lor primeşte aviz de legalitate de la Prefectură, s-o atace în contencios administrativ. Până când va dura disputa? Nu se ştie. Totuşi, din experienţă, e destul de clar că UDMR nu va renunţa până ce strada Primăriei nu va fi şi Varoshaza utca.

DREPTURI NEAPLICATE
Utca da, denumire ba

În Oradea e în vigoare, din 2006, o HCL care permite traducerea unor termeni, precum stradă, piaţă, alee ori parc, precum şi inscripţionarea acestora pe plăcuţele existente în limba română, dar aceasta nu a fost pusă în aplicare. Iniţial, UDMR voia şi traducerea denumirilor.

"Discutasem cu PDL, partenerul de atunci, şi a fost de acord. Aşa am şi întocmit proiectul. Dar în ultima clipă, în şedinţa de Consiliu, PDL şi-a schimbat părerea", spune Biro Rozalia. "Traducerea denumirilor ar fi pentru confortul cetăţenilor maghiari. Inscripţionarea bilingvă a străzilor a fost mereu între primele dorinţe ale populaţiei", explică Biro.

VOCEA STRĂZII
V-ar deranja inscripţionarea bilingvă a străzilor din Oradea, prin traducerea denumirilor lor în limba maghiară?

Eu sunt român get-beget, dar nu m-ar deranja deloc să scrie pe plăcuţe şi traducerea în limba maghiară. Trebuie să ne înţelegem şi să facem compromisuri.
Pavel Vidican (foto), 63 ani, inginer

Nu mi s-ar părea normal să se traducă numele străzilor. Suntem în România, nu cred că în alte ţări există plăcuţe traduse în limba noastră, chiar dacă acolo locuiesc mulţi români.
Sorina Rus, 21 ani, studentă

Eu sunt jumătate român, jumătate maghiar şi nu m-ar deranja. Chiar cred că e necesar, fiindcă Oradea e la graniţa cu Ungaria şi vin turişti mulţi la noi.
Gheorghe Corb, 37 ani, muncitor

Sincer, nu înţeleg de ce traducerea denumirilor ar deranja pe cineva, dar nici de ce se insistă atât, fiindcă oamenii cunosc limba. Cred că e o chestiune pur politică.
Monica Freundlich (foto), 38 ani, cosmeticiană

Suntem oameni şi trebuie să ne înţelegem. Comunitatea maghiară fiind una numeroasă în Oradea, nu m-ar deranja deloc să existe numele străzilor şi în limba lor.
Betuel Adomnicăi, 24 ani, consilier pentru tineri

Nu m-ar deranja deloc. Nu are de ce. Din punctul meu de vedere ar putea fi traduse şi în germană, ar arăta că suntem nişte oameni deschişi.
Vioara Erdeli, 67 ani, pensionară