Se dă alarma, iar pompierii se echipează „la băţul de chibrit” şi fug spre autospeciale. În rapiditatea lor îşi pun speranţa toţi cei cărora focul le poate mistui agoniseala. Dar, pe cât de tare se grăbesc militarii, pe atât de lente sunt maşinile de care depinde succesul misiunilor lor.
Aproape 80% din parcul auto al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Crişana are o vechime de peste 20 de ani, aşa că se mişcă greu, ba chiar şi rămâne în drum. În timp ce ISU Crişana stă la coadă pentru a primi autospeciale noi de la „centru”, iar Consiliul Judeţean Bihor are cu totul alte preocupări, singurii care îi ajută sunt primarii de comune. „Este interesul nostru să avem timpi de intervenţie cât mai reduşi”, motivează edilul din Diosig, Mados Attila.
Vechi şi uzate
Bihorenii se plâng tot mai des că pompierii ajung târziu la intervenţii, după ce focul a făcut pagube însemnate. Pe bună dreptate, o confirmă chiar statisticile ISU Crişana, conform cărora timpii de intervenţie se măresc de la an la an. În 2018, pompierii bihoreni au intervenit, în medie, în 12 minute la un apel, dar în zona rurală, unde se şi produc cele mai multe incendii, uneori trec sute de minute până ca militarii să ajungă la solicitări. De exemplu, în comuna Şuncuiuş, o zonă montană, pompierii din Aleşd ajung, pe timp de vară, în 89 minute, iar iarna în 222 minute!
Explicaţia lentorii a oferit-o, luna trecută, când a prezentat bilanţul activităţii pe anul 2018, însuşi comandantul ISU Crişana, colonelul Sorin Caba (foto). „Avem 120 de autovehicule, din care un număr însemnat de maşini au peste 30 de ani. Sunt frecvente situaţiile în care autospecialele se defectează ori la intervenţie, ori pe timpul deplasării sau la întoarcerea de la intervenţie. Dar nu putem să le scoatem din operativitate atâta vreme cât nu sunt înlocuite cu altele noi”, a spus ofiţerul. Altfel spus, asta avem, cu asta defilăm.
Prea încet
Fiind o instituţie militară, ISU Crişana nu poate face publice date concrete privind dotările pe care le are fiecare subunitate, acestea fiind considerate, din inerţie, informaţii secrete. Totuşi, la cererea BIHOREANULUI, a furnizat o prezentare mai amănunţită a parcului auto, care confirmă o realitate îngrijorătoare: autospecialele de intervenţie cu apă şi spumă, adică taman cele mai folosite la stingerea incendiilor, sunt cele mai vechi.
Din totalul autospecialelor de stingere, 77% au o vechime de peste 20 de ani. Doar 3% se încadrează în categoria 0-5 ani, iar 20% au între 5 şi 10 ani de utilizare. „O autospecială nouă se va deplasa cu 90 km/h, o viteză mult mai mare faţă de cea a unei autospeciale de peste 30 de ani, care nu va depăşi, în medie, 40 sau 50 km/h”, precizează colonelul Caba. Dacă drumul are şi suişuri, viteza, evident, este şi mai mică, mai ales că unele transportă câte 10.000 litri de apă.
SMURD-urile, mai tinere
ISU Crişana stă prost şi în privinţa autocamioanelor cu care transportă alte materiale, de pildă nisip pentru stingere, 72% din acestea fiind mai vechi de 20 de ani. De asemenea, 60% din autospecialele de salvare şi intervenţie la înălţime sunt la fel de bătrâne.
Singura rază de lumină o reprezintă faptul că ambulanţele SMURD, care intervin pentru salvarea persoanelor, sunt mai noi: 76% din ele au între 5 şi 10 ani de utilizare, 14% au cel mult 5 ani, iar 10% între 10-20 ani.
Autospecialele nu sunt doar bătrâne, ci şi scumpe. Costurile pentru repararea şi menţinerea acestora în uz se ridică la 800.000 lei anual. O sumă colosală, care ar putea fi mult redusă dacă ISU Crişana ar primi autospeciale mai noi. Dar nu-i cine să le cumpere!
Doar pentru înălţime
Ultima înnoire serioasă a parcului auto al ISU Crişana datează din 2014, când Consiliul Judeţean Bihor a achiziţionat 14 maşini noi şi performante printr-un proiect cu fonduri UE realizat în parteneriat cu alte cinci judeţe. Apoi, în 2016, pompierii bihoreni au mai primit de la Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă două autospeciale de stingere.
De atunci, DSU n-a mai făcut nicio achiziţie de maşini de stingere. În schimb, după devastatorul incendiu care a distrus, în vară, Palatul Episcopiei Greco-Catolice din Oradea, prefectul Ioan Mihaiu asigura că ISU Crişana va primi de la Bucureşti o nouă autospeciale de lucru la înălţime. Promisiune care, spre norocul bihorenilor, a fost onorată, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă distribuind pompierilor bihoreni două astfel de maşinării.
Fără perspective
Cum inspectoratele teritoriale de situaţii de urgenţă nu sunt eligibile pentru accesarea de fonduri europene în vederea achiziţionării de autospeciale, şeful ISU Crişana îşi pune speranţele în autorităţile centrale şi judeţene. „Ne aşteptăm în acest an să se îmbunătăţească parcul auto”, spune Caba, fără a avea însă nicio garanţie.
Deşi este eligibil pentru proiecte cu fonduri UE, DSU nu a anunţat niciun asemenea program de înnoire a parcului auto, iar din bugetul de stat investiţiile sunt şi mai improbabile. PSD nu şi-a asumat în programul de guvernare îmbunătăţirea dotărilor pompierilor, ci doar menţionează, vag, că va „continua” să achiziţioneze autospeciale. Câte şi când, nu ştie nimeni.
În faţa acestor realităţi, alte judeţe cu aceleaşi probleme au căutat soluţii. De pildă, atât în Arad, cât şi în Timiş, consiliile judeţene cumpără din bugetele proprii autospeciale pentru pompieri. Dar şefii CJ Bihor nu şi-au pus această problemă. „Nu cunosc necesităţile ISU Crişana, dar nici nu am finalizat bugetul pentru acest an. Vom vedea...”, a spus, la solicitarea BIHOREANULUI, vicepreşedintele Ioan Mang.
Cu sprijinul primarilor
În aceste condiţii, singura speranţă a militarilor stă, culmea, în cele mai sărace administraţii locale, şi anume primăriile de comune. Anul trecut, ISU Crişana a scris mai multor primării din judeţ, cerând pur şi simplu ajutor în achiziţia de autospeciale, primind şi două răspunsuri pozitive.
„Eu mă mândresc că Primăria Aştileu a fost prima din judeţ care a donat pompierilor o autospecială. Ne-am simţit responsabili când am văzut solicitarea ISU”, spune primarul Ionuţ Lazăr. Cu 36.000 lei din bugetul comunei s-a cumpărat din Marea Britanie o maşină de stingere a incendiilor la mâna a doua, fabricată cu mai puţin de 10 ani în urmă. Ulterior, i-a urmat exemplul Sânmartinul, care a cumpărat o autospecială similară, tot de la englezi.
Alţi edili au apelat la fonduri UE. Primăria din Diosig, de pildă, a obţinut o finanţare de 1,5 milioane euro într-un proiect transfrontalier, în cadrul căruia va cumpăra o autospecială de stingere incendii şi va înfiinţa un centru de formare pentru pompieri voluntari, unde vor fi instruite aproape 300 de persoane. „Este important pentru noi să avem timpi reduşi de intervenţie, în cazul unui incendiu în comună, şi să avem şi oameni pregătiţi”, zice primarul Mados Attila (foto).
Exemple care, probabil, vor fi tot mai numeroase, dacă la „centru” nu se schimbă nimic. Doar politrucii în funcţii şi banii din buget se duc spre cât mai multe „găuri negre”...
FĂRĂ DOTĂRI
Pompieri de nevoie
Pentru a limita consecinţele eventualelor incendii, 90 de comune din Bihor şi-au înfiinţat servicii voluntare de situaţii de urgenţă, în cadrul cărora, teoretic, activează localnici pregătiţi să stingă incendii fie până la sosirea pompierilor, fie împreună cu aceştia. Totuşi, doar 14 dintre aceste servicii voluntare au şi autospeciale cu care să transporte apa, iar majoritatea au o vechime chiar mai mare decât a maşinilor ISU Crişana.
Serviciile voluntare care au şi autospeciale sunt cele din Batăr, Bratca, Bulz, Ceica, Diosig, Girişu de Criş, Holod, Popeşti, Roşia, Sâniob, Şuncuiuş, Tămăşeu, Tileagd şi Vadu Crişului. Aproape toate sunt comune din zone montane ori mai îndepărtate de staţiile ISU Crişana, ai căror edili ştiu că, până la sosirea pompierilor militari, focul poate face ravagii.