Oradea arată în aceste zile ca un oraş aflat sub asediu. În toate zonele se lucrează de zor, începând cu centrul şi până în cartierele de blocuri. Circulaţia a fost dată peste cap, tramvaiele înlocuite cu autobuze, iar cei care folosesc maşinile trebuie să aleagă rute ocolitoare. E mult praf, zgomot şi noxe. Cetăţenii au toate motivele din lume să fie nemulţumiţi, chiar dacă ştiu că toate aceste lucrări se fac în folosul oraşului. Erau toate necesare? Şi chiar trebuiau să fie făcute în acelaşi timp?

Explicaţiile nu înlătură disconfortul major creat, dar sunt totuşi necesare. Cu sistemul de termoficare la pământ, cu reţelele de apă şi canalizare învechite, cu circulaţia gâtuită, Oradea avea nevoie urgentă de un "upgrade" al întregii infrastructuri. Modernizarea oraşului nu se putea face însă cu forţe proprii. Doar costurile înlocuirii sistemului de termoficare, vechi de peste 50 de ani, ineficient şi generând poluare, depăşeau cu mult bugetul oraşului pe un an întreg.

Banii nu pică din cer şi, pentru a-i obţine, a trebuit să facem proiecte pe fonduri europene, demersurile necesitând eforturi şi timp. Fără aceste fonduri, fără proiectele pe care le-am făcut în perioada de finanţare 2007-2013, ar fi fost imposibil să rezolvăm problemele structurale ale oraşului, acumulate într-o lungă perioadă în care nu s-a făcut nimic pentru dezvoltarea lui.

N-am avut aşadar de ales: pentru a nu pierde banii câştigaţi, am fost nevoiţi să facem multe din aceste lucrări la capătul ciclului de finanţare. Aşa se face că se lucrează simultan la Piaţa Unirii, la noul CET pe gaz, la înlocuirea a peste 17 kilometri de magistrale ale sistemului de termoficare, la înlocuirea reţelelor de apă şi canalizare, la drumul expres, la pasajele peste centura oraşului, la noul aquapark şi încă multe altele.

Ne-am asumat riscul de a provoca un disconfort major, timp de un an, practic în tot oraşul. E vorba însă de 160 milioane de euro, bani care înseamnă de peste trei ori bugetul oraşului pe un an de zile - şi de 16 ori bugetul nostru anual de investiţii. Banii aceştia îi primim gratis, preţul plătit fiind doar disconfortul nostru. Merită? Eu zic că da.

Mircea Mălan
Viceprimar al Oradiei