România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) pentru că l-a prejudiciat pe un orădean imobilizat la pat, stabilind că se poate îngriji singur, deși în mod evident nu putea.

Bărbatul a încercat să-și câștige dreptatea și în România, dar fără folos: Curtea de Apel Oradea i-a respins solicitarea. Acum, însă, CEDO s-a pronunțat în favoarea lui, doar că dreptatea vine prea târziu, deoarece orădeanul a murit în urmă cu doi ani.

„Dependent de sprijin”

CEDO a pronunțat, marți, o hotărâre în dosarul Jivan versus România. După cum reiese din decizie, problemele bărbatului cu pricina, pe numele lui Ioan Doroteu Jivan, au început în anul 2015, pe când avea 85 de ani, iar medicii i-au amputat un picior. În plus, suferea și de alte afecțiuni medicale, precum cataractă, pierderea auzului și incontinență.

După amputarea piciorului, Jivan a avut nevoie de un scaun cu rotile pentru a se deplasa, ca doi ani mai târziu să rămână chiar țintuit la pat, deoarece își pierduse puterea de a manevra fotoliul rulant. Bărbatul locuia la etajul 4 al unui bloc din Oradea și era ajutat de fiul său.

În 2017, Jivan s-a adresat Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Bihor, din cadrul DGASPC Bihor, iar ancheta socială inițiată a confirmat că el avea nevoie de ajutor pentru hrănire, deplasare și transport, folosirea mijloacelor de comunicare, îngrijirea finanțelor sale și a medicamentelor. Octagenarul avea 40-45 de kilograme și nu mai era deloc autonom, după cum se arată chiar în documentele DGASPC Bihor.

„Era pe deplin dependent de sprijin pentru igiena personală, îmbrăcarea, pregătirea mâncării, treburile casnice și cumpărăturile. Raportul mai menționa că reclamantul locuia pe cont propriu și primea bani, mâncare și ajutor pentru menaj de la fiul său”, s-a consemnat în hotărârea CEDO.

Lipsa unui picior, „criteriu insuficient”

În ciuda acestei realități, Comisia din Oradea l-a încadrat pe Jivan ca suferind de un handicap de nivel mediu, fără dreptul de a primi un asistent personalm, ca și cum se putea îngriji singur!

Bărbatul a contestat această evaluare, cerând să fie încadrat în gradul de handicap grav, cu însoțitor. Pe 5 martie 2019, Tribunalul Bihor i-a admis solicitarea, dar DGASPC Bihor a făcut apel, iar pe 22 mai 2019, Curtea de Apel Oradea a casat sentința instențai inferioare și a stabilit că încadrarea bărbatului a fost corectă.

În motivare, judecătorii Curții de Apel Oradea au arătat că bărbatul a solicitat evaluarea dizabilității în urma amputării parțiale a unui membru, care nu ar fi un criteriu suficient pentru încadrarea în gradul de handicap sever, și că nu a dovedit alte afecțiuni de care ar suferi. Asta, deși - după cum avea să consemneze CEDO - chiar reprezentanții DGASPC Bihor au notat starea bărbatului în documentele de la dosar.

Economii de 500 de euro lunar

Considerându-se nedreptățit, Ioan Doroteu Jivan a sesizat CEDO, dar în primăvara anului 2020 a decedat. Magistrații europeni au stabilit însă că fiul său, în calitate de moștenitor, are legitimitatea de a continua procesul.

Acum, Curtea Europeană a stabilit că, pe nedrept, octogenarul „a fost lăsat să se descurce singur, iar autoritățile nu i-au oferit alternative ori suportul constant de care avea nevoie”.

„Drepturile aplicantului la autonomie și respectul propriei demnități nu au fost luate în considerare în evaluarea întocmită de comisie ori în decizia magistraților din apel. De asemenea, autoritățile nu au luat în considerare vârsta înaintată a aplicantului ori faptul că acesta și-a pierdut piciorul la 85 de ani. Implicațiile pe care o asemenea schimbare drastică le-au avut asupra vieții unei persoane în vârstă nu au fost nici ele enumerate în evaluare”, motivează judecătorii CEDO decizia de condamnare a României.

CEDO a mai consemnat că economia lunară pe care Statul Român a făcut-o lunar, pentru că nu l-a încadrat corect pe Jivan în gradul de handicap, este de 2.631 lei (circa 530 euro), adică diferența între indemnizația pentru handicap mediu și cea pentru handicap grav, respectiv indemnizația pentru însoțitorul pe care nu l-a avut. „Economie” care înseamnă, de fapt, costuri suplimentare pentru familia care l-a îngrijit pe bătrân...

Fiul lui Jivan va primi acum 8.000 euro, daune morale și materiale, față de 50.000 euro cât ceruse.