Un orădean condamnat pentru înşelăciune ar putea primi despăgubiri de 4.100 euro după ce a obţinut condamnarea României la CEDO

România trebuie să plătească 4.100 de euro unui orădean condamnat pentru înşelăciune, din cauza condiţiilor în care acesta a stat în arest preventiv şi a soluţionării procesului său în 10 ani, încălcându-se principiul termenului rezonabil.

Potrivit Mediafax, orădeanul care ar urma să fie despăgubit se numeşte Ioan Ardelean, născut în 1968, şi a fost trimis în judecată după ce, în 2001, două persoane au formulat plângeri penale împotriva sa, după ce Ardelean s-a dat avocat, fără să fie, "şi a cerut bani pentru a interveni în favoarea părţilor lezate, fie pe lângă Baroul Bucureşti, fie pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, într-o procedură penală".

Cercetat de procurorii Parchetului Oradea, Ardelean a fost trimis în judecată pentru înşelăciune în 2003, şi tot atunci s-a eliberat un mandat de arestare pe numele lui, dar în lipsă, deoarece se mutase între timp la Bucureşti, iar anchetatorii nu au mai dat de el.

"Pe 13 martie 2004, Parchetul de pe lângă Judecătoria din Oradea a cerut arestarea preventivă a inculpatului pentru 30 de zile. Instanţa a notat că, în septembrie 2003, părinţii lui Ardelean au mandatat un avocat să îl reprezinte, însă inculpatul nu s-a prezentat niciodată în instanţă şi nu a comunicat autorităţilor din Oradea noua sa adresă, când s-a mutat la Bucureşti", menţionează sursa citată.

Judecătoria a prelungit ulterior arestarea preventivă, pe motiv că inculpatul reprezenta un pericol public şi a încercat să se sustragă anchetei. Solicitările acestuia de revocare a măsurii au fost respinse până în aprilie 2005, când Curtea de Apel Oradea a dispus punerea sa în libertate şi înlocuirea măsurii arestării preventive cu interdicţia de a părăsi ţara.

Ardelean a negat atât mandatarea avocatului, spunând că nu a fost niciodată citat, cât şi faptul că nu ar fi comunicat autorităţilor noua sa adresă. Jurist la o firmă din Oradea, el a plecat la Bucureşti în 2001, unde a continuat iniţial să lucreze pentru aceeaşi firmă şi ulterior, de la 1 aprilie 2003, pentru Consiliul Local al Sectorului 2.

De altfel, în apărarea sa, Ardelean a arătat că nu avea cum să se sustragă pedepsei de vreme ce în decembrie 2002, a cerut eliberarea unei noi cărţi de identitate Poliţiei din Capitală, act care i-a şi fost eliberat în februarie 2003. În plus, din aprilie 2003, lucra într-o instituţie publică, unde putea fi contactat uşor. Ardelean a mai susţinut şi că avizul pentru cercetare pe numele său din noiembrie 2001 a fost revocat în iunie 2002.

Încarcerat la data de 30 martie 2004 la Penitenciarul Oradea, ca deţinut periculos, fiind percheziţionat de fiecare dată când intra sau ieşea din celulă şi încătuşat când se afla în afara celulei, Ardelean nu a mai fost considerat astfel abia din noiembrie 2004, însă, pe perioada detenţiei, a fost ţinut succesiv în trei celule, de la una de 16,6 mp, cu opt paturi, la una de 41,47 mp, cu 16 paturi.

Printr-o decizie din februrie 2005, Judecătoria Oradea a schimbat încadrarea juridică a faptei în trafic de influenţă. Termenele din proces au fost amânate de mai multe ori, din cauza lipsei martorilor şi/sau avocatului mandatat de inculpat şi a citării incorecte a unora dintre părţi.

Abia, la data de 19 martie 2009, Tribunalul Bihor a decis să îl condamne pe Ardelean la trei ani de închisoare pentru trafic de influenţă şi înşelăciune. După o nouă sesizare de neconstituţionalitate, respinsă de Curtea Constituţională în 22 iunie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a menţinut sentinţa, printr-o decizie definitivă emisă pe 18 noiembrie 2011.

În urma sesizării întocmite la CEDO de Ardelean, Curtea a constatat încălcarea de către statul român a Convenţiei Europeane a Drepturilor Omului, la articolul 3 (interzicerea torturii şi a tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante), în ceea ce priveşte condiţiile de detenţie la care a fost supus reclamantul, şi a articolului 6 (dreptul la un proces echitabil), pentru nerespectarea unui termen rezonabil de judecată în procedura încheiată în 2011, şi a dispus ca statul român să-i plătească 4.100 de euro, cu titlul de prejudiciu moral. Decizia luată marţi de o cameră inferioară CEDO poate fi contestată în termen de trei luni de oricare dintre părţi la Marea Cameră.