Un sportiv este cu adevărat desăvârşit atunci când, pe lângă un fizic bine pregătit, are psihicul beton. Aceasta a fost premisa de la care a pornit Marius Vizer când l-a ales pe Florentin Marinescu, preşedintele Federaţiei Române de Arte Marţiale, ca manager general al FC Bihor.

Renumit pentru reţeta lui de "preparator psiho-fizic" care a ajuns să antreneze chiar şi gărzile primului guvern din Irak, Marinescu va coordona activitatea întregului club, convins că FC Bihor va promova şi se va apropia de înalta performanţă sportivă.

Un as de 9 DAN

Karatiştii îl recunosc pe Florentin Marinescu drept "şeful numărul 1", fotbaliştii îl apreciază ca fiind preparatorul care a pus umărul la marile performanţe ale Stelei, iar cei din rugby şi-l amintesc de pe vremea când Sensei, cum îi spun apropiaţii, pregătea psiho-fizic şi naţionala "frunzei de stejar".

Născut în Bucureştiul anului 1950, Marinescu a intrat în lumea artelor marţiale la 10 ani, fiind printre primii din ţară care făcea judo. Ore lungi de antrenamente şi o disciplină de fier l-au făcut să treacă prin toate etapele în artele marţiale, până la vârf. Încă înainte de 1989 a ajuns să coordoneze aşa numita "autoapărare" la nivel naţional, iar sportul l-a ajutat să vadă lumea. Deşi puţini se puteau lăuda pe atunci că au reuşit să iasă din ţară, până în decembrie '89, el avusese deja de patru ori privilegiul de a vizita Japonia, tărâmul artelor marţiale. În plus, după mai multe examene în străinătate, a luat cel mai mare rang obţinut vreodată de un român în artele marţiale: centura neagră 9 DAN.

Antrenament, nu glumă

Mare iubitor al sportului, Marinescu nu s-a limitat doar la luptă. În paralel, s-a specializat în fotbal. A făcut primul pas în iarna 1984-1985, când Valentin Ceauşescu l-a adus ca preparator psiho-fizic la Steaua. "Era ceva cu totul nou. Intrasem într-un sport pe care nu îl cunoşteam îndeaproape. Nu mai lucrasem cu fotbaliştii. Dacă la început activitatea mea era privită cu scepticism, la puţin timp toţi jucătorii m-au luat în serios pentru că au constatat că se simţeau mult mai bine după exerciţiile pe care le făceau", povesteşte "sensei".

I-a supus pe stelişti la antrenamente "spartane", în cadrul cărora făceau şi 1.000 de abdomene pe şedinţă. Efortul era enorm, având în vedere că azi, la antrenamentele de Liga I, sportivii "bagă" cel mult 200. "Lucram cu jucătorii 20 de minute la începutul antrenamentului, pentru articulaţii, încălzirea musculaturii, şi 10 minute la sfârşit, pentru revenirea după efort", explică Marinescu. Şi nu s-a oprit numai la muşhi. "Pe plan psihic, existau discuţii atât colective, cât şi individuale", adaugă el, fără a intra însă în tainele reţetei.

Spionat

Avându-l ca exemplu pe Laci Boloni, care era mereu primul la toate, pentru Sensei Steaua a reprezentat apogeul în fotbal, dar şi invers. Marinescu a stat trei sezoane la celebra echipă care a cucerit, în 1986, cel mai mare trofeu continental şi s-a văzut că şi-a luat jobul în serios. "N-am trecut pe la antrenamente din când în când, ci am făcut parte zi de zi din colectivul care avea să cucerească Cupa Campionilor Europeni (CCE), Supercupa Europei şi mai avea să joace o semifinală", zice el.

S-a retras la începutul sezonului în care Steaua a jucat a doua finală a CCE, cu mândria că a stabilit un record mondial, unic în istoria fotbalului mondial: cu el preparator psiho-fizic, super-viteziştii nu au suferit nicio accidentare serioasă timp de trei ani! Singura excepţie a fost, pentru trei zile, Gabi Balint, care avea o problemă constantă cu gleznele "terminate" încă dinainte de a ajunge la Steaua.

Acesta a fost motivul pentru care, auzind de performanţele românului, marile cluburi ale lumii şi-au trimis spionii să-l filmeze şi să-i "disece" tehnica la sânge.

Antrenor pentru guvernul din Irak

După fenomenul Steaua, Florentin Marinescu a trecut la naţionala de rugby. În 1988, România bătea Ţara Galilor, apoi Franţa. A reuşit performanţele efectuând, în premieră pentru lumea rugby-ului, antrenamente militare de genul celor antiteroriste. "Săream cu paraşuta, mergeam în vârf de munte, unde nici vulturii nu ajungeau. Erau atât de bine pregătiţi că se puteau bate oricând, cu oricine, fără frică", spune Marinescu, ale cărui antrenamente inovatoare pe atunci sunt copiate şi azi de naţionala de rugby a cocoşului galic şi nu numai.

Devenit specialist în probleme de protecţie şi antitero, imediat după terminarea războiului din Irak, Sensei s-a ocupat şi de pregătirea gărzii primului guvern instaurat acolo. Marinescu are două masterate în criminologie şi protecţie executivă şi a ajuns chiar Master Teacher în cadrul celei mai mari asociaţii de bodyguarzi şi servicii de securitate. În plus, este doctor în managementul sportului.

Cu asemenea background, nu e de mirare că a fost chemat de Marius Vizer la conducerea FC Bihor. De altfel, cei doi au ceva experienţă "la comun". Marinescu a mai condus clubul în 2003, când preşedintele FIJ a dat clubul pe mâna administraţiei locale.

Renaşte din cenuşă

Odată reîntors, Florentin Marinescu e decis să facă ordine, mai ales că, în ultimul timp - date fiind noile organigrame la toate nivelurile, de la administrativ, la lotul mare şi la Centrul de Copii şi Juniori - se fac tot felul de presiuni. Sunt 53 de sportivi în vestiar, iar în final doar 22, cei mai buni, vor rămâne. "Presiune nu înseamnă obligatoriu intervenţii pentru jucătorii care nu s-ar cuveni să fie aici, presiune este şi atunci când cineva devine insistent în momente inoportune. Asupra mea nu se fac presiuni şi sper să nu se facă, pentru că ar fi ultimul lucru pe care cineva de la FC Bihor l-ar face asupra mea", susţine el.

Pe de altă parte, noul manager afirmă că le va da în primul rând celor mai tineri o şansă, dar numai cu condiţia să fie "setaţi" pe peformanţă. "Orice tânăr care crede că are valoarea de a juca cel puţin în Liga I şi cu dorinţa de a evolua la o mare echipă în străinătate e binevenit la FC Bihor. În rest nu!". Revenirea în fotbalul orădean îl bucură şi are planuri mari. "Când spun că-mi doresc mai mult decât o simplă promovare în prima ligă ştiu ce spun. Dacă nu-ţi doreşti să ajungi mult mai sus, te vei întoarce de unde ai plecat. Dacă îţi doreşti relativ mult, cu siguranţă vei ajunge aproape de ţel", conchide Sensei.

E conştient că, mai ales acum, când criza apasă greu pe umerii clubului şi ai jucătorilor, nu va fi uşor. Dar e obşnuit să lupte. Şi, încrezător, susţine că va câştiga...

11 jenei.jpgFĂRĂ ARO
Pe-o minte cu Jenei

Cum era de aşteptat, faptul că a tras mereu să facă performanţă nu i-a adus lui Florentin Marinescu numai simpatii. Deşi a muncit constant alături de staff-ul tehnic al Stelei când a cucerit CCE în 1986, şi jucătorii au fost recompensaţi cu maşini ARO, el a fost tăiat de pe listă. "Nu m-a interesat, deşi contribuisem din plin. Într-o lume a mea, în care banii sunt abia pe a treia treaptă valorică, n-aveam de ce să fac atât caz".

Nici antrenorii nu îl prea iubeau pe Marinescu. Totuşi, orădeanul Emeric Jenei (foto), un alt om de fotbal ofertat de Vizer să preia ca antrenor FC Bihor, i-a fost un aliat de nădejde. "Am fost singurul antrenor care s-a înţeles foarte bine cu Marinescu şi care a putut să lucreze cu el. E un adevărat "meseriaş". Nu a existat un jucător care să facă întindere cât timp a fost el la Steaua", afirmă antrenorul de la Sevilla 86.