Am o simpatie aparte pentru Unguru’ Bulan dintr-un motiv pe care nu-l ştie multă lume. În 2005, când au început să circule pe internet celebrele reclame radio RDS cu înjurături, am fost serios suspectat de câţiva dintre şefii RDS de la Oradea că le-aş fi făcut eu. M-am chinuit ceva timp să-i conving că nu a fost nici vocea mea, nici ideea mea.

Abia după ce numele Unguru' Bulan s-a transformat în brand, s-a aflat cine este, de fapt, şi, astfel, am fost izbăvit de suspiciune. În 10 ani de la un debut produs parcă în glumă, Unguru' Bulan a ajuns la aproape o jumătate de milion de urmăritori pe Facebook. Un indicator destul de serios al succesului în branşă.

Atât timp cât a fost doar voce, Ciprian Cătunescu, pe numele său real, mi-a plăcut foarte mult. Venise cu un aer proaspăt şi nonconformist pe piaţa entertainmentului românesc, iar faptul că se folosea de umorul ardeleano-maramureşean îl făcea şi mai spumos. Nu i-am urmărit dezvoltarea pe partea video, m-am limitat doar la pastilele audio de la Kiss FM. Apoi a trecut la stand-up comedy, cu care a început să colinde ţara. Joi seară, vocea a căpătat brusc chip şi pentru mine. L-am văzut prima dată live...

Unguru' Bulan era deja pe scenă când am intrat în Shadows Club. Locul era ticsit de lume, între 150 şi 200 de oameni, tineri şi nu foarte tineri. Abia trecusem de uşă când a răsunat de la microfon o înjurătură ancestrală de Dumniezo, din genul care, în anumite localităţi din Bihor, se foloseşte ca prefix la întrebarea "Ce mai faci?".

Pastila respectivă n-a fost un accident. În varianta live, Unguru' Bulan pare să-şi construiască discursul în jurul cuvintelor pe care nu le poate spune la radio. Da, ştiu că umorul neaoş presupune şi vulgarităţi, dar, atunci când înjurăturile sunt şi multe şi răcnite în boxe, devin mai degrabă violente decât amuzante.

Jonglând permanent cu personajele pe care le creează cu mare talent (Unguru' Bulan, Frăţică, Guşteru' şi Copilu'), umoristul s-a atins de aproape toate temele obligatorii: preoţii veniţi la cerşit şi influenţând electoratul, sărbătoarea de Halloween în variantă românească, tăierea porcului, stropitul fetelor de Paşte, Ion Iliescu, Victor Ponta şi Klaus Iohannis, relaţiile dintre femei şi bărbaţi, reclamele de la radio şi de la TV. A presărat pe ici şi colo câteva bancuri (cam vechi) cu Chuck Norris, dar şi câteva glume care l-ar fi scârbit până şi pe Al Bundy (cum să seduci o domnişoară folosindu-ţi propria flegmă va rămâne pentru mine un etalon de scabrozitate).

Dar în România se râde de orice. Asta nu înseamnă că meseria de umorist este uşoară, mai ales atunci când îţi propui să stai singur pe scenă timp de două ore. Unguru' Bulan a fost generos cu spectatorii săi, chiar dacă nu toţi au rezistat până la final. Iar generaţia următoare se pregăteşte intens. Patru dintre reprezentanţii ei erau în sală, împreună cu părinţii. Bulaaaaan!